(Imagini din arhiva personală – Petre Maravela )
Conform Planului Urbei Brăila cu numirea nouie a stradelor de C.S. Budeanu Ingineru şef al Oraşiului, în Piacia Carantinei – figura Casarma Regimentului 11 Călăraşi.
Se schimbă numele unor străzi : Aurora devine Roşiori, Bucureşti = Calea Regală, Curtinii = N.Bălcescu, Foburgului = Rahovei, Glassis = Bulevardul Carol, Gloria = Griviţa, Italiană = C.A.Rosetti, Lemnatorilor = Lemnarilor, Luinei = Mihai Bravul, Raionului = Ştefan cel Mare, Ronă = Plevnei, Sf. Gheorghe = Calea Victoriei, Silistrei = Calea Călăraşilor.
După ce în anul 1880, s-a fondat Societatea Equestră şi de încurajare pentru Ameliorarea Rasei Cailor, primele întreceri între cai se făceau în spatele gării.
În anul 1887 se pun bazele societăţii culturale albaneze Drita (Lumina), funcţionează Fabrica de porţelan, sub conducere germană.
Populaţia depăşeşte 40.000 de locuitori, în acest an au fost 1613 naşteri şi 1301 decese.
Revizorul şcolar M. Petrescu anunţa că cele 13 şcoli de stat nu sunt deajuns pentru cei 2451 de copii, dintre aceştia 770 de băieţi şi 278 de fete frecventau şcolile particulare.
Au fost tăiate pentru consum şi export 17.939 vite, 34.418 oi şi capre, s-au exportat animale vii – 5671 vite în Italia şi 822 porci în Franţa.
În sălile de teatru ale oraşului, joacă artişti din capitală – Nottara, P. Liciu, Gr. Manolescu, Aristzza Romanescu, la „Rally” se joacă „O scrisoare pierdută”.
Se naşte Titu Dinu, viitor poet, literat, filolog şi folclorist şi Leon Feraru, poet, istoric literar şi traducător
Se naşte pe 13 martie 1887, GHEORGHE MIHAIL. Urmează cursurile Şcolii primare şi ale Gimnaziului, iar din 1905 ale Şcolii Militare de ofiţeri activi – arma infanterie ; deja în 1910 este locotenent.
Anul următor îl găsim în Reg. 7 Inf. din Graz ( armata austro-ungară ), timp în care îşi ridică nivelul de pregătire, participând la diverse cursuri în Berlin, Paris sau Roma.
Începe Războiul balcanic ( 1913 ), este locotenent în Reg. 74 Inf., avansat căpitan în 1915 şi participă la Primul Război Mondial, luptând şi remarcându-se la Mărăşeşti, în 1917 este maior.
Va îndeplini diverse funcţii de conducere în unităţi de infanterie şi chiar vânători de munte, colonel în 1927, este comandant de mare unitate. General de brigadă în 1935, numit după doi ani şef al Casei Militare Regale, în 1939 subsecretar de statîn minister. Comandant al Corpului 2 Armată, om de încredere al regelui Carol II. Din aug 1940, este Şef al Marelui Stat Major, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
Ion Antonescu ordonă trecerea sa în rezervă, stabilindu-se domiciliul forţat la Sinaia.
După 24 aug 1944, când Armata Română trece de partea Naţiunilor Unite, este numit de regele Mihai, Şef al marelui Stat Major, cu gradul de general de corp de armată, paricipând la tratativele cu Uniunea Sovietică În perioada tulbure a sfârşitului de război, este inspector al Infanteriei, cu gradul de general de armată, iar din anul 1945 inspector general al armatei. Trecut în rezervă – aug. 1947, este arestat la Sinaia, pentru fapte şi afirmaţii împotriva U.S., la Comisia Aliată de Control ( toamna anului 1944 ).
Judecat şi închis pe 5 martie 1948 la Piteşti, unde apare un nou proces cu acute împotriva clasei muncitoare, ca om de bază al regimului carlist, activitate progermană şi de fascizare a ţării, de activitate împotriva politicii PCR. Ajunge la Penitenciarul Sighet, pe 10 ian. 1957 este judecat, condamnat la 12 ani detenţie şi închis la Jilava.
Este eliberat pe 10 oct. 1957, stabilindu-se în Bucureşti pe str. Ştirbei Vodă nr. 81. Abia în 1965 intră în anumite drepturi de pensie militară. În toată viaţa şi activitatea sa vine mereu la Brăila, neuitând de oraşul în care s-a născut. La vârsta de 95 de ani, marea personalitate a armatei române „se retrage” în 31 ianuarie 1982 la Bucureşti.
VA URMA