Pe 7 mai 1922, se constituie Sindicatul lucrătorilor morari, ce apără interesele profesionale .
Se deschide cea de-a zecea farmacie – „Hygiea”, proprietar D. Isacu, str. Călăraşi nr. 6, se înfiinţează Colegiul farmaceutic, preşedinte C. I. Breghet, secretar D.I. Faltis, casier locotenent Bacivarov, se construieşte Baia comunităţii evreieşti în blv. Cuza nr. 73
Pe 15 septembrie moare Ştefan Hepites.
Pe 29 mai, se naşte la numărul 15 al străzii D. Bolintineanu, IANNIS XENAKIS.Compozitor şi matematician, arhitect.
Clădirea în care s-a născut ( am locuit acolo timp de 10 ani, alături de sora sa ), a răsunat cândva glasul cristalin şi foarte muzical al micuţului Iannis dăinuie şi astăzi în copacii din împrejurimi. De origine greacă, cu un tată ce conducea o agenţie de import-export şi o mamă extrem de cultivată ( bună pianistă ), cunoscătoare a 4 limbi, a fost înconjurat ce dragoste de familie, primind în dar un flaut. Rămâne fără mamă, dar tatăl – Clearchos Xenakis, are mare grijă de el şi sora sa. După Şcoala elenă, învaţă limbile străine cu ajutorul guvernantelor. Liceul îl face la Atena, unde se apropie de matematică şi muzică, începe să compună. Se înscrie în Rezistenţă, rănit în 1945, dar odată cu noul guvern, fuge din ţară la Paris, fiind condamnat la moarte în Grecia. Concepe Pavilionul Philips la Expoziţia Universală Bruxelles 1958, spectacole la pavilionul francez – Expoziţia Montreal 1967şi altele. Îşi desăvârşeşte studiile muzicale cu Oliver Messiaen, creând o muzică absolut nouă – muzica stochastică. Foloseşte în muzică calculul probabilităţilor, teoria mulţimilor. Are peste 120 de lucrări de muzică simfonică, electroacustică şi camerală, a fost un anvangardist, un compozitor cu posibiltăţi nelimitate, reuşind alăturarea sunetelor cu cea a calculelor. În 1974 revede grecia, deţine numeroase titluri şi funcţii. Soseşte la Brăila în mai 1992, la 70 de ani, susţinând un recital la Teatrul „Maria Filotti”, este numit „Cetăţean de Onoare”. Moare la Paris pe 4 februarie 2001.
[the_ad id=”12306″]
Pe 2 sau 3 iunie se naşte EDMOND NICOLAU
Termină pe primul loc în promoţia 1940 a liceului N. Bălcescu, urmând apoi cursurile Facultăţii de Electronică – secţia Radio a Politehnicii Bucureşti şi a Facultăţii de Filozofie (1954). Este profesor la Facultatea de Electronică (1948), meserie pe care o va practica toată viaţa, având calităţi remarcabile de pedagog şi o vocaţie de dascăl înăscută. Doctoratul îl obţine în 1969 cu teza : „Sinteza sistemelor radiane”.
Predă şi la Academia Militară – catedra de Maşini electronice, la Şcoala Superioară de Radiolocaţie şi universitatea „Hyperion”. Colaborează la diverse lucrări în străinătate SUA, Franţa (1963), împreună cu Alex. Popovici din Lousanne.
Membru în Comisia de cibernetică a Academiei Române, membru în conducerea Asociaţiei Internaţionale de Cibernetică din Namur – Belgia, din 1982 membru în consiliul de administraţie, membru al Academiei de Ştiinţe din san marino, membru în Comitetul Internaţional de decernare a premiilor Norbert Wiener.
Alte funcţii : director la sectorul Educaţie în Organizaţia Mondială de Sisteme şi Cibernetică, director tehnic la Institutul de Înalte Sinteze – Nisa, consilier internaţional al Fundaţiei Windsor – Canada, membru de onoare la Societatea Română de Măsurători şi la Uniunea Balcanică de Sisteme, vicepreşedinte la Uniunea Naţională a Oamenilor de Ştiinţă. Este membru în conducerea unor reviste româneşti din domeniu, dar şi străine din Londra, Belgia sau Paris.
A participat la congrese mondiale de cibernetică, conducând diverse secţii ale acestor întruniri europene, Face călătorii pentru documentare în Europa, începând din 1965, conferenţiază la diverse instituţii europene de prestigiu din Moscova, Kiev, Mexic sau Franţa. Autor şi coautor la peste 500 de studii şi peste 70 de volume în ţară şi în lume, printre care : „Introducere în lingvistica matematică” – 1967, „Elemente de neurocibernetică”, „Personalitatea umană – interpretare cibernetică” – 1972 ( prima lucrare din lume. Se apropie de domenii ca bioinginerie, bionică şi informatică medicală. Fondator al şcolii româneşti de Cibernetică, omul de ştiinţă, istoric al ştiinţei şi tehnicii – Edmond Nicolau are o cultură enciclopedică impresionantă.
Activ şi curios „atacă” domenii ca antropogeneză, cosmogonia, istoria religiilor, relaţie ştiinţă-religie, logică sau lingvistică. Din 1957, primeşte numeroase distincţii, diplome, premii în ţară şi la Nisa – 1975, canada – 1986.
În 1992 s-a instituit premiul „E. Nicolau” – pentru cea mai bună lucrare de biofizică sau biocibernetică. Membru activ al Academiei de Ştiinţe din N. York, intelectualul brăilean, cu o mare deschidere şi apetenţă pentru orice domeniu al cunoaşterii umane, a făcut cinste oraşului de unde a plecat şi României pentru participarea sa în aceste domenii atât de grele.
Este ales Cetăţean de Onoare al Brăilei în nov. 1995, dispare pe 2 sept. 1996 la Bucureşti.
––––––
Brăila avea 117.000 loc şi 23800 familii
VA URMA
[the_ad id=”14977″]