BRĂILA DUPĂ ANUL 1810
După Pacea de la Bucureşti ( din 1812 ), Brăila reintră în stăpânire turcească, mărindu-se capacitatea de apărare a oraşului ; se construieşte un nou şanţ de apărare ( lăţime 15 – 25 metri, adâncime – 4 metri ), prevăzut cu 8 curtine – dotate cu mortiere (în zona străzii Curtinei de mai târziu – azi N. Bălcescu) şi 9 bastioane cu 90 de tunuri (în zona străzii Basionului de mai târziu). ( curtină = zid care uneşte flancurile a două turnuri sau bastioane). În spatele taluzului se face un val de pământ lat de 12 metri şi înalt de 6 metri, dar zăpada ( timpurie ) şi viscolul din 12 octombrie 1812, întrerupe lucrul.
Ţara Românească continuă exportul de grâu, furnituri, sare, peşte, icre sau piei de vită prin portul dunărean, magaziile din port sunt pline, Paşa de Brăila se îmbogăţeşte, creând un monopol, dar după reclamaţii numeroase, va fi executat ( august 1813 ).
Reşedinţa Mitropolitului Proilaviei este la Brăila ( 1813 ), în biserica aşezată în partea de miazăzi, aproape de malul fluviului, cu numele „Biserica Veche” şi hramul „Sf. Mihail şi Gavril”. Preotul Apostol din Bucureşti, vine pe 1 ianuarie 1818 ….la Ibrăilă pentru a se tocmi dascăl la biserica mai marilor Voevozi Mihail şi Gavril ; iar pe 13 mai 1819, vine Mitropolitul de Drista şi Proilav.
După 1815, în oraş apar grecii, veniţi cu vasele de comerţ din insulele Ionice, având paşapoarte britanice, în iunie 1817, apare prima formă de a preda carte românească într-o şcoală, autorul – Vasile Dascăl, probabil preot.
Prin actul de la Buyuk – Dere ( mai 1818 ), se stabileşte ca mărfurile să fie transportate de propietari, pentru Ţara Românească la Brăila, unde se face plata pe loc, în numerar ; dregătorii cercetau neorânduielile apărute în activitatea administrativă, conform „ofisul-lui ”- semnat de domnitorul A. N. Şuţu (document aflat la Arhivele oraşului ). Apare prima moară de vânt (anul 1822).
Eteriştii lui T. Vladimirescu sunt urmăriţi de otomani şi vor staţiona în oraş ( aprilie 1821 ), în drum spre Moldova ; dar în perioada februarie – august 1823 , crunta molimă de ciumă adusă din Orient ( probabil de marinari ), ucide 7.113 de persoane (din care 4.500 musulmani şi peste 2.000 de creştini ), într-un ritm de 15 – 40 de morţi pe zi.
Apare lunar la Brăila, primul periodic românesc – Biblioteca românească, sub îngrijirea lui Zaharie Carcalechi, domnul Ţării Româneşti – Grigore Ghica, va instala în decembrie 1823, pe „noul prea înălţatul Ibrahim muhafezi”, timp în care, turcii construiesc la Şantierul naval – vase militare şi mici veliere, aici depozitându-se mult lemn.
Se ridică o nouă biserică „Sf. Spiridon”( pe locul Palatului Telefoanelor – Romtelecom, de azi ), unde se vor muta toate manuscrisele de la Biserica Veche (în stare de degradare).
În 1826, vameşul turc la Brăila era Kaikcizade Husein, existau 6 mesdjid– uri ( lăcaşuri musulmane de rugăciune) ; Mareşalul von Mollke, descrie oraşul ca cea mai puternică cetate de la Dunărea de Jos, cu 40.000 de locuitori ( 15.000, după alţii ), cu străzi neregulate, întortocheate, case din pământ şi chirpici, acoperite cu trestie. Aminteşte de un cartier la S – W, pe malul Dunării, sub cetate – desfiinţat, numai cu ruine ( zonă în care a fost un cimitir turcesc ) .
După cererea Ţarului – Nicolae I, de predare a cetăţii ( 21 mai 1828 ), armatele ruse încep puternice bombardamente ( 22 şi 24 mai ), asediul având loc pe 15 iunie; garnizoana dispunea de 8.000 ostaşi otomani, 278 tunuri şi mortiere, o flotă de 28 şalupe canoniere înarmate cu tunuri mici şi pregătită la malul Dunării.
Forţele ruseşti numără 26.000 de militari, 20 de vase puternice cu 2 – 4 tunuri fiecare. Soliman-Paşa este nevoit să se predea, la 17 iunie 1828 ridică steagul alb ( turcii ştiau că fuga spre Măcin sau Isaccea era imposibilă, localităţile erau deja cucerite ). Se aprobă retragerea turcilor, ruşii capturând toate tunurile, proiectilele şi praful de puşcă ( 17.000 de puduri ), dar au şi pierderi : 4 generali, 118 ofiţeri, 2.251 soldaţi şi numeroşi răniţi.
Ruşii hotărăsc dărâmarea cetăţii ( pentru a evita un viitor punct de rezistenţă ), sarcină ce revine polcovnicului ( colonelului ) inginer Katal, care cere 3.000 de oameni (din Muntenia ), pentru demolarea zidurilor fortificaţiilor.
Din iniţiativa marelui duce Mihail Pavlovici Romanov, edificiul ( Geamia ) otoman din centrul târgului , reparat pe la 1740 ( în timpul lui C. Brâncoveanu ), este transformat cu ajutorul Episcopiei Buzăului în Biserică creştină, primind multe donaţii. Biserica se reface după planul arhitecţilor ruşi, adăugându-se cărămidă bună (arsă), după construirea absidei altarului şi astuparea geamurilor de la nord şi sud.
Data de 17 iunie 1828, ar trebui sărbătorită ca zi de eliberare definitivă de sub o ocupaţie străină, iar luna iunie a fiecărui an, ca perioadă pentru „Zilele Brăilei”.
VA URMA