Se deschide prima farmacie „La pajura românească” a lui C.C Hepites, se înfiinţează staţia meteorologică, se înfiinţează Şcoala primară de băieţi nr. 1, pe str. Sf. Nicolae nr. 8
Unele cartiere încep să aibă diverse nume, funcţie de obiceiuri sau istorie :
Carachiu – zonă cuprinsă între blv. Cuza – Dunăre şi C. Călărasi, de azi, cunoscut şi sub numele de Cartierul Elen sau Cartierul Marinarilor ; ( carachiu – din limba turcă, datorită evenimentelor urâte, aici locuind marinari, piraţi sau contrabandişti ) ,
Cetăţuia – zonă aflată în perimetrul blv. Cuza – str. Galaţi – str. Fortificaţiei şi Vadul Schelei, fosta cetate turcească.
Constantin C.Hepites
Personalitate de seamă a oraşului, s-a născut în anul 1804 în Brăila, elev eminent, la 22 de ani este diplomat în domeniul farmaceutic, apoi licenţiat în medicină, la Universitatea din Viena. În anul 1830, se întoarce în oraş – unde ocupă postul de medic al Carantinei ( 1831 – 1853 ), uneori fiind şi director al acesteia. Organizează şi prima farmacie „La Pajura Românească” ( 1833 ), este cunoscut de populaţie, motiv pentru care este propus doctor al urbei în locul lui Alcibiade de Tavernier, pentru că noi mai mult la pomenitu Ipetes am alergat la orice boală la întâmplare, carele s-au arătat cu cea mai mare râvnă şi gata de orice am avut trebuinţă fără a se împărtăşi de vreun folos…
Departamentul din Lăuntru nu îl acceptă, nefiind împărtăşit cu diploma de doctor ci numai de spiţer (Porunca din 19 iulie 1835 ). Efectua analize chimice, solicitate din toată ţara, analize medico – legale (otrăviri, crime), aproviziona şi Spitalul otoman.
În 1840 este ales Magistrat ( primar) al oraşului, funcţie pe care o va ocupa timp de 15 ani, dar şi preşedinte al Camerei de comerţ ( 23 februarie 1868 – până la moartea sa ), al Eforiei Şcolilor, al Comitetului Şcolilor din oraş, apoi membru al Consiliului Sanitar Superior din România.
Om corect, onest, a fost în fruntea multor iniţiative culturale, sociale, educative din oraş, pe 12 septembrie 1848, este şi judecător la Tribunal, iar în 1850, începe înfiinţarea Grădinii Publice.
Continuă planul de înfrumuseţare a oraşului iniţiat de Slătineanu, prin amenajarea celor două bulevarde ( Carol şi Cuza ) ; schimbă numele farmaciei sale în „Aquila Română”.
La Şcoala Naţională de Medicină – înfiinţată de Carol Davila ( 1857 ), este profesor de Medică, Fizică şi Chimie medicală. Recunoaşterea vine abia în anul 1858, când „Dl. Doctor în Medicină George Epites au reuşit la examenul ce l-a dat la D. D. Membrii Consiliului Medical, eliberându-se a practica această profesie în Principat, cu petiţia No. 2799”.
La farmacia lui Hepites se vor efectua sistematic analize chimice, farmacia sa fiind vestită în ţară.
Direcţia Sanitară l-a însărcinat cu redactarea în limba latină şi română a primei „ Pharmacopei Române” din 1862 ( a treia în Europa şi cu ediţii în 1874 şi 1893 ), aprobată de A. I. Cuza prin Decretul din 13 decembrie 1863. Dispare în anul 1890, odată cu multe idei privind dezvoltarea Brăilei.
Principatele Române aveau drept de navigaţie pe Dunăre, vasele purtau pavilion românesc ; cursa de pasageri Viena – Galaţi, prin vasul italian cu aburi „ Argo” oprea şi la Brăila , dar pe 10 aprilie 1833, acostează şi vasul austriac „Argos”.
Regulamentul Organic (art. 184, cap. VI ), aprobă flotile militare pe fluviu, astfel se construiesc 4 caice – lucrate de Ioan „Marangozul” şi Mastroiane Califa de la Atelierele navale ; navele vor staţiona aici şi vor efectua poliţie portuară prin patrulări, dar în condiţii nu prea bune. Se semnalau acte de brigandaj ale otomanilor, dar şi activităţi de contrabandă . Apare moara lui Stavri Papadopol.
Magistratul oraşului propune construire a …trei poduri de piatră la trei intrări în oraş, peste şanţul cetăţii : pe uliţa Silistraru, la capătul uliţei Kiseleff şi pe Uliţa Iaşului spre Galatzi ; la fiecare pod s-au făcut căsuţe ( pentru paznici ) şi bariere, dincolo de şanţ ( str. Unirii ).
Pe Izlazul oraşului existau două sate, Iarba Dulce ( Radu-Negru – Vărsătura ) şi Piscul Brăilei, iar dincolo de şanţ erau foburguri-le ( sate neasimilate oraşului ).
Pe 7 decembrie 1833 , pleacă prima corabie cu grâu ( 200 tone) spre Constantinopol, nava Ţării Româneşti – „Mariţa”, deschizătoare de drumuri comerciale pentru Muntenia.
În anul 1834, se donează bisericii din centru o icoană în argint aurit, cu Sf. Arhanghel Mihail, realizată în Rusia ( existentă şi astăzi în dreptul catapeteazmei ).
VA URMA