Tot din ordinul generalului Kiseleff, se întocmeşte al doilea plan al oraşului,
….cu cea mai perfectă exactitate, autor – arhitectul-căpitan baron Borroczyn şi inginerul Covaci, plan ce este prezentat Adunării domneşti pe 14 ianuarie 1835 : ….Cu cinste facem cunoscut că astăzi, săvârşindu-se lucrarea planului Brăila, se trimite a se da la cinstita Mare Vornicie… plan aprobat de domnitorul Grigore Ghica.
Planul a preluat sugestiile planului vechi ( Riniev ), aducându-i îmbunătăţiri :
– legarea oraşului de port prin prelungire spre est a drumului dinspre Bucureşti, transformat în axă urbanistică
– configurarea centrului în spaţiu public
– stabilirea amplasamentelor pentru carantină, şcoală şi cazărmi
– precizările obligaţiilor celor care urmau să construiască în piaţa centrală şi pe strada principală.
Planul a ţinut cont de configuraţia existentă a localităţii, conturul şi intrările ; s-au îndreptat străzile, s-au aliniat clădirile, operaţie realizată cu multe dărâmări.
Conform acestui plan, tot oraşul vechi, din fosta raia turcească, a fost demolat. În noul oraş, centrul pornea din ceea ce se numea Piaţa Centrală, actuala Piaţa Traian, cu trei străzi radiale: Str. Iaşi, actuala Calea Galaţi, ce făcea legătura cu Moldova, Str. Kiseleff, devenită mai târziu Regala, şi Calea Călăraşilor, care şi-a păstrat numele până în prezent. Limita de atunci a oraşului se oprea la aşa-numitul Bulevard, o arteră largă, semicirculară, actualul bulevard A.I. Cuza. Dincolo de aceasta era fostul şanţ de apărare, pe care s-a aşezat viitoarea stradă Unirii.
Se aprobă cumpărarea de terenuri de către oricine în afara oraşului.
Maistrul Gheorghe Conduri, cere permisiunea de a construi în Ostrovul Mare, aflat pe Dunăre în faţa portului, un atelier de reparat corăbii : …..la un asemenea port ca al Brăilei, se socoteşte de neapărată trebuinţă, a statornici nişte asemenea industriaşi ca să dreagă şi să facă corăbii din nou… timp în care se încep lucrările la cheul portului, dirijate de colonelul Blaremberg .
Pe 10 august 1834, se produce un puternic incendiu în port, ard magazii şi o parte din mărfuri.
Se înfiinţează primul post de viceconsul din oraş, ce apăra interesele englezilor, a marinarilor şi a mărfurilor sosite aici.
Începe construirea unei biserici pe Uliţa Slătineanului (devenită C. Berlascu, Sf. Nicolae şi Eliberării) ; apar condici tipărite cu alfabet chirilic pentru toate actele întocmite de cele 12 lăcaşuri de cult ( 8 parohii ortodoxe, una catolică, una luterană, una de rit vechi şi o sinagogă.
Apar comisariate de poliţie, se alege locul pentru cazarma Poliţiei şi temniţa ( actualul Penitenciar) ; pe 4 mai 1834 se aprobă construirea Şantierului Naval. Se montează prin locurile cu trafic intens, primele pavaje, confecţionate din bârne şi scânduri formând paramlâcuri ( podeţe ).
Androcle Fotino
Fiu al Brăilei, născut pe 11 noiembrie 1834, după terminarea şcolii primare, continuă liceu la Atena, apoi studiile medicale la Paris. În 1860, este primit în Armata română, ca medic de regiment, după care conduce secţia a-V-a din Spitalul Central.
În 1863, maiorul Fotino este sub director al Şcolii Naţionale de Medicină, Şeful Ambulanţei Marelui Cartier General ( în 1877 ) , director general al Serviciului Sanitar Civil ( 1885 ) şi delegat al Ministerului de Război la numeroase congrese. În 1891, generalul doctor A. Fotino este preşedinte de onoare al Secţiei Navale Militare la Congresul de Igienă de la Londra, în 1898 este pensionar. Moare pe 11 mai 1907 la Bucureşti. Scrierile sale au contribuit la perfecţionarea sistemului de asistenţă medicală din ţară.
–––
BRĂILA DUPĂ ANUL 1835
Încă din vechime, Paşa de Brăila avea în zona Vadul Schelei o grădină, dar acum se proiectează un parc public de 6 hectare, numit Belvedere ; se construiesc atelierele de reparat vase „Antonie Fatuta” şi atelierul lui Ghe. Conduri.
Prin Decretul lui Alexandru Ghica ( 1 mai 1836 ), negustorii străini din oraş, erau autorizaţi să cumpere terenuri, case şi magazii pentru comerţ, dar impulsul comercial îl dă hotărârea din 2 martie 1836, când Brăila devine porto-franco sau „antrepo” ( conform ordinului domnesc) … fără ca să se plătească vamă sau altă taxă , cu excepţia tutunului şi băuturilor ( cu taxă conform art. 20 al Legii comunale). Sigiliul Brăilei înfăţişa o corabie deasupra căreia plana un vultur, negustorii Hristu Ceacâru şi Petre Boiangiu construiesc Biserica Sf. Apostoli.
Portul beneficia de o aşezare geografică favorabilă, aici ajungeau corăbiile maritime datorită adâncimii apei, de aceea mari firme comerciale sau societăţi de navigaţie nu vor întârzia să apară ; începe construirea drumului din centrul către port ( terminat în anul 1838 ).
Pe lângă marile avantaje pentru localnici, apare şi contrabanda, dar exportul este dublu faţă de import ; rezultatul acestei mişcări comerciale, duce la o dezvoltare accentuată a oraşului, lucru observat şi de consulii francezi Mimaut ( 18 sept. 1834 ) şi Cochelet ( 19 iulie 1836 ).
Apar mari companii, precum cele ale grecilor Gheorghios Kastrino, Iannis Lichiardopoulos, Hristoforus Petalas, şi Gheorghios Karapano. În port sosesc 449 vase ( anul 1836 ), cu diverse mărfuri : vinuri, ţesături, cafea, fier, plumb, cositor, scorţişoară, piper sau fructe.
Obşteasca Adunare propune înfiinţarea unui Tribunal comercial.
Recensământul din 1837, când primar era C. Hepites, arăta la familii străine, astfel : 36 greceşti, 6 italiene, 2 ungureşti, 2 poloneze, una sârbească, 3 de basarabeni, 5 de bulgari, 13 ruseşti, 18 evreieşti, 7 germane şi 2 armeneşti, sudiţii ( supuşi străini ) erau peste 400 numai în oraş, deoarece lipovenii de veche credinţă şi ruşii zaporojeni malorosieni ( peste 300 de familii ) locuiau în Pisc sau Comorofca.
Au consulate : Austria, Rusia, Grecia, Anglia şi Piemontul, toate în clădiri frumoase din zona centrului ; din 9 decembrie, viceconsul britanic este St. Vincent Lloyd.
Mahalalele iau numele bisericilor din zonă : Mahalaua Bisericii Vechi (faleză), Mahalaua Armenească (str. Galaţi), Mahalaua Belvederului (centru).
Cele mai practicate meserii ale localnicilor erau : căruţaşi, pescari, hamali şi lucrători portuari, matrapazi ( neguţătorii ), cojocari, dulgheri, cafegii, croitori, cârciumari, băcani, comisioneri, bogasieri (negustori de textile), marchitani, armatori, misiţi, marangozi, cafali, corăbieri, sau dragomani, – fiecare cu breslele şi corporaţiile lor.
Pe 21 iunie 1937, profesorul I. Penescu propune începerea construirii unui nou local de şcoală.
VA URMA