BRĂILA DUPĂ ANUL 1871
(Imagini din arhiva personală a Dl. Petre Maravela)
Se amenajează în port loc de acostare pentru vasul „România”, ce făcea curse regulate între porturile dunărene. Nouă epidemie de holeră.
Pe 7 iulie, Consiliul Comunal, aprobă numirea locurilor publice :
- Mahalaua Sfintei Paraschiva, Atârnaţi până la str. Albinei (între str. Sf. Gheorghe şi str. Bucureşti – Regala)
- Mahalaua Sf. Ilie (str. Albinei – până la str. Apollo, între str. Sf. Gheorghe şi str. Galaţi )
- Mahalaua Sf. Ion (de la str. Apollo la Piaţa Militară pe str. Galaţi )
Oraşul se extinde, noul şanţ se mută pe str. Laterală, apar barierele Sf. Gheorghe, Sf. Constantin, în luna iulie se naşte Nicolae Faranga, viitor inginer de poduri şi şosele.
Pe 16 august Gimnaziul se transformă în Şcoală Comercială, director I.C.Lerescu – doctor în ştiinţe, ce va tipări un manual de istorie a comerţului, funcţionează Liceul Industrial de Fete „P.Z”, pe str. Rubinilor nr. 16 (fosta Şcoală Profesională). Gimnaziul real se afla în casa Carapanu, de pe str. Galaţi
Corul, ce funcţiona de câţiva ani, se oficializează pe 24 septembrie, sub dirijorul C. Bărcănescu, cu numele „Şcoala de muzică corală”, pe 10 octombrie se constituie Societatea cărturarilor bulgari, H. Botev pleacă la Bucureşti, unde scoate gazetele Budilnik (Deşteptătorul), Zname (Steagul) – 1874 şi Nova Bulgaria în 1876.
Parcul Monument era deja iluminat cu felinare, totul sub îngrijirea lui Alexandru Câmpeanu, ajutat de doi „rândaşi”.
În 1872, s-au încheiat lucrările de construire a cheului din piatră, de-a lungul portului – realizare importantă pentru oraş şi comercianţi, ocazie de a se bate o medalie, se inaugurează linia ferată Galaţi – Bucureşti.
Se înfiinţează Fabrica de bere „Muller”, pe strada Plevna nr. 173, ia fiinţă o Fabrică de spirt şi una de cărămizi.
Maestrul Lojii masonice este Anghel Conovici.
Pe locul unei vechi biserici de pe strada Petru Maior, începe construirea bisericii „Sf. Petru şi Pavel”, cu o arhitectură bizantină, iar biserica „Bunavestire” este gata ; pe str. Ştefan cel Mare exista o capelă greco – catolică, cu casă parohială, ultimul ei preot a fost Traian Mârza.
Vară secetoasă, apa din Lacu sărat dispare complet, linia ferată ajunge până în port.
Terasele din oraş erau : Cazinoul Armelin, Palatul cu flori – a lui Vasilache Costovici, Rally, Grădina 8 Stejari (Rahova – Regala), Grădina Cazanaclău, apoi Muller (str. Plevnei), Grădina Venzel (blv. Carol nr. ), Grădina Plevnei (str. Frumoasa), Grădina Paradis (în locul cinematografului Lyra), Grădina Mihai Bravu (str. Galaţi).
Pe 26 iulie, se naşte GHEORGHE MUNTEANU MURGOCI
Termină Liceul Real în 1891, apoi facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti şi Şcoala Normală Superioară. Se specializează în geologie la Viena, cu profesorii Becke şi Tschermak, iar la Munchen obţine în 1900 doctoratul. Aici o cunoaşte pe tânăra Agnes Kelly, se leagă o mare prietenie şi dragoste, se căsătoresc în anul 1904 la Londra.
Agnes revine în locurile copilăriei, pentru a studia învăţământul din N. Zeelandă, predă la liceul „King Eduard VIII” din Birmingham, Gheorghe este profesor de liceu în Ploieşti, doctor docent (1903 – primul din ţară), profesor la liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, apoi la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. Fiu de ţăran, mare iubitor de folclor, încă din timpul studenţiei la Seminarul pedagogic. Agnes vine în România, participă la toate călătoriile şi expediţiile ştiinţifice ale soţului, ca naturalistă, mai târziu interesată de folclorul românesc, de la ouăle de paşti la turcii din insula Ada-kaleh. Are activităţi culturale, caritabile şi publicistice. Scrie despre obiceiuri, vampiri, deochi sau viermii de mătase.
În 1916, Agnes pleacă în Anglia cu cei 2 copii , unde susţine drepturile românilor aflaţi sub stăpânire străină, popularizând cultura şi istoria României.
Întemeietor al ştiinţei solului în România, Ghe. Murgoci întocmeşte prima hartă a tipurilor de sol din ţară. În 1920, este profesor la Şcoala Politehnică Bucureşti, preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Cartografierea Solului – Praga.
La 54 de ani, Agnes, moare într-un accident de automobil, pe 7 mai 1929, multe din studiile sale vor fi publicate de fiica sa Helen Bevderidge Murgoci
Descoperă minerale şi zăcăminte (lotrinul), membru fondator al Asociaţiei Internaţionale pentru Ştiinţa Solului şi al Institutului de studii S-E Europene, membru corespondent al Academiei – 1933. A publicat peste 200 de lucrări în care aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea geologiei şi geografiei româneşti. Scrie importante lucrări privind rezervele naturale din Oltenia (1905), Câmpia Română, Balta Dunării (1907), Carpaţii Sudici, Dobrogea de Nord, dar şi din alte continente. Savant, mare om de ştiinţă, reprezentantul României în domeniul geologiei, participant la importante reuniuni ştiinţifice internaţionale. A aşezat şcoala pedagogică românească pe baze naturalist-materialiste. Vizitează des Brăila, prin călătoriile sale în zona Dobrogei, Deltei sau a Dunării natale.
Descoperitor al pânzei getice şi structurii Carpaţilor Meridionali, este primul care studiază geomorfologia, stratigrafia şi tectonica regiunii colinare a Olteniei, prevăzând rezervele de ţiţei. Face o monografie a mineralului succin (chihlimbar). Preocupat şi de problemele economice legate de cercetare geologică, aducând o mare contribuţie la cunoaşterea şi valorificarea bogăţiilor subsolului românesc, a resurselor de petrol, gaze, sare, apă pentru agricultură.
Brăileanul Gheorghe Murgoci a fost un om de vastă cultură, patriot luminat, om obişnuit, dar cunoscător al realităţilor, suferinţelor, Unul din cei mai iubiţi oameni, deştept, apreciat de ţărani, intelectuali români şi străini, avea o fire deschisă, modest, cu bun simţ, o inteligenţă sclipitoare, entuziast. A muncit pe tărâm ştiinţific, cultural, economic şi social, până la sacrificiu, prin ce a scris şi spus, a lăsat ţării tot ce a ştiut.
Liceul nr. 1 îi poartă numele. Moare pe 5 martie 1925 în Bucureşti, în vârstă de 52 de ani.
VA URMA