Vechiul hangar al agenţiei va fi demolat în perioada 10 – 31 iulie 1906, după trei ani se dă în funcţiune Agenţia NFR (7 aprilie 1909 – monument istoric poz. 109, construcţie în stil neo-românesc, pe piloni de beton, cu etaj. Planurile ing arhitect V. Hălăgeanu din Iaşi au fost puse în practică de ing. Ion Vidraşcu – şeful Serviciului Hidraulic Brăila). La inaugurare, după sfinţirea clădirii, autorităţile şi consulii străini, însoţiţi de lt.-cdor.-ul Teodorescu Mihai Angelo – căpitanul portului, vor participa la excursia pe Dunăre la bordul navelor „Principele Carol” şi „Domnul Tudor”.
Pasageri erau numeroşi, Agenţia avea 2 săli de aşteptare şi 2 case de bilete, după Gh. Brusaliu ( 1895-1900), casier va fi Atanasi Haralambie (1902-1929).
Cine dorea o relaxare şi o degustare a ciorbei de peşte o putea face pe malul opus, la Corotişca sau Filipoiu, la cherhanale sau colibe toate erau sub patronajul Pescăriilor Statului ( construite de inginerii Al. F. Bădescu şi M. Niculescu, antrepenor – C.I. Flachs)
Pieţele din oraş vindea tot timpul peşte proaspăt sau la gheaţă, Piaţa pescăriilor Statului era un loc îngrijit, aici se şi exportau din speciile căutate. Pe aici a trecut şi Familia Regală în anul 1908, fiind primită sărbătoreşte (cum arată şi CP ale vremii).
Portul era tot pe primul loc din ţară cu 892.000 vagoane (import-export), totuşi vasele româneşti (5) sunt puţine, faţă de cele britanice (535), greceşti (364), austriece (116), maghiare (89) etc. În port erau aprox. 60-70 de vapoare maritime în permanenţă, se descarcă 907 vagoane pe zi, anii 1910-1911 fiind ani agricoli buni.
Acest ritm a impus Direcţiei CFR noi lucrări precum mărirea gării de triaj sau linii noi. Grevele, întrunirile, demonstraţiile se înteţesc – 19 februarie şi 11 martie 1910, 6 mai 1913 sau 2 august 1915.
Ia fiinţă Fabrica de cherestea (anul 1911), se inaugurează moara „Valerianos & Lykiardopoulos ( cu maşini de 1200 HP, 160 de lucrători, 28 vagoane de grâu/zi)
Personalul Căpităniei în anul 1912 cuprindea 19 salariaţi : căpitan de port, căpitan cls. a-II-a, dragoman, 2 copişti, 2 piloţi, un gardian, îngrijitor.
Prin construcţia morilor Violattos şi Lichiardopol – unele din cele mai mari din sud-estul Europei, se trece la un capitalism comercial iar apariţia băncilor după 1910 face ca Brăila să deţină jumătate din emisiunea fiduciară a României mici.
Pe 1 nov. 1913 se înfiinţează Poliţia specială a portului, condusă de subcomisar Dragomir Ilie, Marina militară se antrenează pe Dunăre, navele Flotilei fiind o forţă de temut, cu 4 monitoare şi 8 vedete fluviale, va conlucra cu navele ruseşti ( 3 canoniere ), oprind coborârea Flotei austro – ungare.
După 1915, Brăila devine al doilea oraş al României Mici, cu o populaţie de 80.000 de locuitori, 123 stabilimente industriale cu 3.420 de lucrători, căpitanul portului (1919 – 1927) era cpt.-cdor. Mihuţu Trandafir (ce locuia pe str. Galaţi nr. 17).
Decembrie 1916 – o nouă ocupaţie a Puterilor Centrale, cu un regim de jaf şi teroare, ocupaţia germană transformând portul într-un canal de scurgere a resurselor economice. În faţa pontonului numit „Vaporul de Galaţi” erau amplasate două tunuri mari capturate de la turci. Armata germană le va ridica împreună cu tunurile din Parcul Monument.
După anul 1900, din valoarea totală a exporturilor româneşti, 83 % reprezentau cerealele, la porumb România fiind pe primul loc în lume, Brăila deţinând întâietatea în 1916, portul Constanţa intrând puternic în competiţie.
Multe crime şi dezastre a suportat Brăila, una dintre ele are loc în 1917, când trupele germane distrug Arhiva Căpităniei portului – astfel că din punct de vedere arhivistic, putem discuta documentat doar de perioada de după anul 1920.
VA URMA