De la schisma din 1504, dialogul dintre cele două Biserici, Ortodoxă şi Catolică, a fost ireconciliabil secole de-a rândul şi a adus deservicii pe termen lung unităţii creştinismului şi creştinităţii.
Şi astăzi, relaţiile dintre cele două biserici sunt, din păcate, marcate încă de unele divergenţe cu rădăcini adânci în istoria creştinismului, dar începutul dialogului a fost făcut din anii ‘ 70 – ‘ 80 ai secolului trecut, când Biserica Catolică, respectând orientările ecumenice indicate de Conciliul Vatican II, a explorat toate posibilităţile pentru a restabili contactul cu Biserica Ortodoxă Română şi, după vizitele reciproce pe care şi le-au făcut în 1971 şi 1972, urmează participarea unei delegaţii condusă de Cardinalul Johannes Willebrands, în 1975, la a 90 -a aniversare a Bisericii române autocefale, şi în 1977, la intronizarea Patriarhului Iustin Moisescu, iar Preafericitul Părinte Teoctist a vizitat Vaticanul, când era Episcop mitropolitan de Iaşi, şi în ianuarie 1987, la puţin timp după alegerea sa ca patriarh.
Arăpaşu Teoctist, după numele laic Teodor, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române s-a născut la 7 februarie 1915, în comuna Tocileni din judeţul Botoşani. Cu aplecare spre cele sfinte încă din copilărie, este frate-monahal de la mănăstirea Cernica, între 1932 – 1940 , apoi tuns în monahism la Bistriţa, judeţul Neamţ, sub numele de Teoctist, în 1935.
În ianuarie 1937 este hitoronisit ierodiacon, se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti, absolvită în 1945, ieromonah în acelaşi an şi arhimandrit în 1946. După alte trepte urcate în ierarhia clericală, în 1950 este ales şi hitoronisit episcop-vicar patriarhal; la 16 septembrie 1962, Teoctist este înscăunat episcop la Arad, la 25 februarie 1973, devine arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei; la 9 octombrie 1977, este înscăunat arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei şi din 1982, locţiitor al mitropolitului Ardealului.
După moartea patriarhului Justin, Teoctist devine locţiitor de patriarh, iar la 16 noiembrie 1986, este intronizat arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
În aproape 50 de ani de activitate în slujba Bisericii Ortodoxe, Preafericitul Părinte a sprijinit restaurarea unor monumente de artă monahală la Putna, Slatina, Râşca, Bistriţa, Gorovei, Vorona, a ctitorit lăcaşuri de cult, a încurajat apariţii editoriale pe teme religioase. A condus delegaţii din Finlanda, Siria, Rusia, Bulgaria, Armenia, America sau a participat la Conferinţe mondiale pe teme clericale la Montreal, în 1963, la Chantilly- Franţa, în 1978, la Chania- Creta, în 1979 şi a fost ales membru în Comitetul Consultativ al Conferinţei panortodoxe presinodale, de la Chambesy, în 1982 şi la Oxford, în 1993. Este autorul multor articole, cuvântări, lucrări şi volume pe teme religioase.
Prin Hotărârea Consiliului Local Municipal Nr.133 din 29 septembrie 2000, Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost declarat Cetăţean de Onoare al Brăilei.
I s-au conferit ordine bisericeşti de către Patriarhia Ecumenică, Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei şi de către Arhiepiscopiile Greciei, Ciprului, Cehoslovaciei, Finlandei etc.
La 11 iulie 1991 i s-a acordat Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române pentru tipărirea în 1988 a ediţiei jubiliare a Bibliei de la Bucureşti (1688), fiind ales Membru de Onoare al Academiei Române, în anul 1999.
La 2 iunie 1995 i s-a conferit titlul academic de” Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Oradea.
La 25 octombrie 1995 i s-a conferit titlul academic de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Bucureşti.
La 21 Mai 1999 i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce.
Noiembrie 2000 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiilor Galaţi şi Brăila.
La 7 noiembrie 2000 i s-a conferit titlul academic de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii Catolice din Lublin-Polonia.
La 7 octombrie 2001 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Petroşani.
La 7 octombrie 2001 i s-a conferit tiltlul academic de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii din Petroşani.
La 12 octombrie 2001 i s-a conferit tiltlul academic de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii Dunărea de Jos-Galaţi.
La 27 martie 2002 i s-a conferit Medalia Jubiliară a Fundaţiei Gojdu.
La 11 decembrie 2002 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al Judeţului Hunedoara
La 11 decembrie 2002 i s-a conferit Diploma de Recunoştinţă a Prefecturii Mun. Bucureşti.
La 15 ianuarie 2003 i s-a conferit Diploma de Excelenţă şi Medalia Jubiliară emise de Consiliul Judeţean Ilfov, prilejuite de aniversarea naşterii poetului Mihai Eminescu.
La 24 februarie 2003 i s-a conferit Medalia Anului 2002 de către Asociaţia George C. Marshall-România „pentru modul în care a susţinut integrarea euro-atlantică a României”.
La 27 martie 2003 i s-a conferit Diploma Star of Romania de către Forumul Dezvoltării Durabile România-Orizont 2002″ca recunoaştere a activităţii desfăşurate pentru susţinerea dezvoltării durabile a României”
La 30 mai 2003 i s-a conferit titlul academic de „Doctor Honoris Causa” Al Universităţii creştine Dimitrie Cantemir din Bucureşti.La 9 septembrie 2003 i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Baia-Mare.
La 17 septembrie 2003 i s-a conferit Diploma de Excelenţă a Fundaţiei Dr. Wilhelm Fielderman pentru „contribuţia de excepţie la dezvoltarea relaţiilor de respect reciproc între români şi evrei”.
La 21 octombrie 2004 i s-a conferit titlul academic de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii „Ovidius” din Constanţa.
La 13 octombrie 2005 i s-a conferit titlul academic de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
A trecut la cele vesnice pe 30 iulie 2007.
Sursa: „Cetăţeni de Onoare ai Brăilei” autor Dumitru Anghel