AUREL M. BURICEA
SORII DE LIMBA ROMANA
dedic acest sonet tarancelor din Ulmu , care au muncit o viata la C A P .
cu umerii garboviti de camp
cu vigoarea verii pe fata
tarancele se-agata de-amurg
ca niste plante fara viata
cate un cuib de taina poarta
in mana arsa de viscol si vant
din veac in veac aceiasi soarta
de-a scoate cuvantul din pamant
cu sufletul de grau si de tarana
se-ntorc tarancele spre casa
si-n sat miros de roade lasa
poarta sorii de limba romana
viata-i cum cantecul in ciocarlii
… au fost arta unei toamne tarzii.