AUREL M. BURICEA
– PASAREA – DE – DOR -PLAPANDA –
sotiei mele -iulie 1989
pasarea de dor plapanda
a cazut pe partea stanga
era mica si natanga
pasarea de dor plapanda
–- –-
cuibul pustiu a ramas
singur in vara fara glas
aproape de mine la un pas
nu-mi pot lua nici bun ramas.
–- –-
pasarea de dor plapanda
era dulce era blanda
o aud cum sta la panda
si nu poate sa ma stranga
–- –-
campia plange-n orizont
sunt ultimul soldat pe front
mi-e sufletul zdrobit si bont
iubirea-i trista fara cont
–- –-
vad piatra cum geme si plange
un fluviu de lacrimi curge
noaptea-n mine se rasfrange
cu gheare negre ma strange
–- –-
pasarea de dor plapanda
era dulce si natanga
acum rana e adanca
timpul cade ca o stanca
–- –-
intind mana sa te cuprind
mana se loveste-n zid
strig la tine ,nu m-auzi
suntem in lume doi surzi
–- –-
numai Dunarea bea venin
si vad cum curge pelin
tu erai mai ieri un crin
blestemat sa fii tu destin
–- –
pasare de dor plapanda
o auzi cum sta la panda
mortii vrea ca sa ma vanda
c-am iubit-o drept osanda
POEME DE DRAGOSTE
Editura PORTO FRANCO 1990