AUREL M. BURICEA
POARTA – DE – CER –
rob al luminii am trudit de cand ma stiu
in ranile mele sangerezi , Iisuse,
de doua milenii Te caut in pustiu
si Te-am gasit in Cuvintele nespuse
–- –-
atat de aproape incat nu Te vedeam
se sprijina zorii pe constiinta mea
incat uneori cu privirea Te raneam
tacerea Ta in mine e povara grea
–- –-
nevazutul nu Te cuprinde intr-insul
se crapa Poarta de Cer si nu pot plange
aud in mare cum intra nepatrunsul
–- –-
sorii se sting intr-o lacrima de sange
masa si timpul doua aripi natange
in care viata mea nemernic se stinge
SONETE – PASCALE
EDITURA – DANUBIU 1999