AUREL M. BURICEA
OCNA – SLANIC
o gura de aur lauda-n cetate
ca un munte de sare inconjurand
lume-i bolnava de eternitate
si lacrimi cat marea aud plangand
– –
ruginite verbe la timpul trecut
cara imagini din ocna de sare ,
revolta ma poarta in brate de lut
si din tacere – n silaba soare – rasare
– –
intra-n cuvinte acum ultima noapte
purtand pe umeri ca pe-un mormant
aceasta logica vibrand in soapte
gandul primaverii – trist legamant
– –
asteapta-n doliu memoria acasa
luna-mi culege chipul din apa ,
deasupra lumii canta o coasa
si viata din moarte crunt se-adapa
POEME DE DRAGOSTE
EDITURA PORTO FRANCO – 1990