Cadoul nu este obligatoriu. El nu poate fi nici cerut, nici comandat, nici sugerat decât în câteva stuaţii speciale. Însă un om bine crescut va primi cu plăcere câteva sfaturi în acest domeniu. A şti să oferi mici daruri şi să o faci cu discreţie este un semn de nobleţe sufletească. Există oameni generoşi dar există şi oameni meschini şi zgârciţi.
Modul în care dăm şi primim cadourile se învaţă. Micile cadouri întreţin prieteniile şi produc oricui o mare plăcere, dar cu o condiţie: să fie date din suflet şi dezinteresat.
A oferi un cadou profesorului la care copilul tău este ameninţat de corigenţă sau medicului pentru un certificat de concediu la care nu ai dreptul, nu sunt semne de politeţe, ci dimpotrivă un exemplu prost.
Între prieteni, în familie, între îndrăgostiţi se pot face cadouri oricând. Nu trebuie să aşteptăm o zi festivă pentru a-i dărui prietenei noastre o pereche de mănuşi de bucătărie de care are mare nevoie sau bunicii o pereche de papuci comozi pe care i-am găsit din întâmplare la un mic magazin. În schimb vom fi mai puţin generoşi cu copii noştri pe care nu îi vom obişnui niciodată să aştepte în fiecare zi un cadou. Pretenţiile lor nu se vor termina niciodată şi vom educa nişte egoişti răsfăţaţi. Apoi riscăm să ne pună în situaţii delicate întrebând cu obrăznicie musafirii: „Ce mi-ai adus?”
Dacă am rugat pe cineva să ne cumpere un obiect cât de mic, ne interesăm de preţ şi îl vom achita imediat. Dar dacă persoana care ne-a făcut serviciul îşi va exprima dorinţa de a ni-l face cadou, nu prelungim discuţia la nesfârşit.
Mulţumim, acceptăm şi ţinem minte! Să nu abuzăm de prietenii noştri rugându-i în permanenţă să ne cumpere câte ceva, mai ales dacă nu le putem face şi noi la rândul nostru mici servicii. Treptat, o astfel de persoană îşi va pierde simpatia celor din jur.
Nu vom face daruri costisitoare chiar dacă avem o situaţie materială
înfloritoare. Nu este o dovadă de bun gust şi poate provoca mai devreme sau mai târzu un conflict nedorit. Se poate oferi orice alt obiect util, de la un deschizător de conserve până la o tigaie de teflon, uneori chiar şi lucruri de mâncare. Dar şi aici se impune un minimum de tact. Nu-i vom aduce unei prietene mai sărace de ziua ei un kilogram de carne. Însă nişte cutii frumoase de brânză franţuzească, sardele pot fi bine primite. Cadoul trebuie să fie frumos, util şi să provoace o adevărată plăcere celui care îl primeşte. Tocmai aceste dificultăţi dau unui cadou o valoare deosebită şi nu preţul lui. Acesta va fi înlăturat cu grijă.
Excepţie fac discurile şi cărţile, de pe acestea preţul nu se şterge. Cartea nu se atinge! Se va pune între filele ei o hârtie elegantă sau o carte de vizită pe care ne putem exprima gândurile bune.
După ce am aflat sau am ghicit dorinţele celor cărora dorim să le dăruim un obiect oarecare, îl cumpărăm din vreme şi îl punem bine. Excepţie fac dulciurile şi florile.
Cel care primeşte un dar îl va deschide în faţa musafirului şi nu-i va strica bucuria protestând că e prea scump, că nu trebuia sau, mai rău că are oroare de astfel de lucruri ca cel primit. Va mulţumi, se va bucura şi chiar va reveni cu comentarii agreabile de câteva ori în aceeaşi seară. Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulţumirea.
Este firesc să cumpărăm souveniruri atunc când călătorim. Tot firesc este să le oferim familiei şi cunoştinţelor noatre când ne înapoiem. De cele mai multe ori aceste obiecte sunt kitchuri. Ce ne facem cu „gondola” primită din veneţia, cu Tour Effel primit de la paris, cu ursul de ipsos de la Vatra Dornei, cu scoicile încrustate pe un papuc primite de la Eforie? Le vom pune la un loc într-un dulap sau debara, şi la prima curăţenie generală, le vom arunca. Nu vom face cadouri obiecte pe care le avem în casă şi nu ne plac. Dacă sunt de valoare le putem da celor apropiaţi, în cazul în care aceştia şi le doresc. Nu dăruim obiecte din domeniul de activitate al persoanei dacă nu ne pricepem.
Dacă dorim să arătăm recunoştinţa faţă de cineva care ne-a făcut un bine: medic, avocat, profesor, etc. vom avea mare grijă la alegerea cadoului. Este bine să ne rezumăm la albume de artă, cutii de bomboane, dulciuri făcute de noi sau băuturi fine. Dar dacă ne gândim la un obiect trebuie să ne asigurăm că nu este total nepotrivit.
Nu vom oferi obiecte voluminoase ce ocupă mult loc şi în nici un caz animale sau păsări, dacă nu am întrebat în prealabil.
Orice om are preferinţele sale şi dacă nu i le cunoaştem, ne abţinem. Din păcate se răspândeşte obiceiul de a da bani în loc de cadou.
A oferi un cadou potrivit înseamnă să cunoşti foarte bine persoana pe care plănuieşti să o surprinzi iar concluzia este simplă : nu cunoşti persoana cumpără ceva universal şi anume pentru o doamnă un buchet de flori iar pentru un domn o băutură fină.