Sărbătorile pascale de altă dată purtau o semnificaţie deosebită pentru creştini, aveau un element de sfinţenie şi sacralitate dat de tradiţiile şi obiceiurile care în zilele noastre au fost înlocuite cu alte activităţi (grătare, plimbări, cluburi, restaurante, ouă de ciocolată, etc.).
Pregătirea pentru Paşte presupunea o serie de evenimente stricte, repetate în totalitate an de an. Astfel că fiecare familie în apropierea sărbătorii văruia şi vopsea interiorul, exteriorul casei, se făcea curăţenie generală iar fiecare membru al familiei trebuia să îşi cumpere haine noi pe care să le poarte în noaptea învierii.
Sărbătoarea Învierii marca renaşterea umanităţii pentru care oamenii se pregăteau prin purificare fizică şi spirituală reprezentată de post-obicei care se pierde tot mai mult cu fiecare an.
Săptămâna dinaintea Paştelui numită Săptămâna Luminată reprezenta o însumare a patimilor lui Hristos pe care oamenii le resimţeau prin post aspru şi rugăciune.
Tradiţii şi mituri
- Din primul ou ciocnit de Paşte ar fi trebuit să guste toată familia pentru a fi împreună întotdeauna.
- O altă vorbă veche din bătrâni spune că dacă ai ciocnit un ou cu două gălnebuşuri, în ziua de Paşte, te vei căsători cât de curând.
- În mai multe localităţi, în prima zi de paşte oamenii se spală pe faţă cu apă ce a fost pusă într-un vas cu flori aduse de la biserică, un ban şi un ou roşu. Iar explicaţia este ca să fii roşu în obraji precum oul, bogaţi şi sănătoşi.
- În alte zone se spune că oul celui care nu se sparge va muri
înaintea celuilalt cu care a ciocnit. - Oul de Paşte trebuie mâncat iar cojile aruncate neaparat pe drum.
- O altă tradiţie spune că fetele din sat merg în noaptea Învierii şi spală clopotul cu apă neîncepută cu care dimineaţa se spală pe faţă pentru a fi mai frumoase şi dorite de flăcăii din sat.
- Cei care aduc lumina acasă în noaptea de Înviere trebuie să facă o cruce din fum pe grinda casei în semn de prosperitate a gospodăriei.
Astăzi Paştele s-a transformat tot mai mult în iepuraşi, miei şi ouă de ciocolată care îi bucură pe copii dar aceştia pierd valorile româneşti regăsite în vechile tradiţii şi obiceiuri ce se mai respectă încă foarte puţin în mediul rural.