Unde e istoria Brăilei ?

„ Se gândeşte cineva să scrie istoria Brăilei, oraş care din toate punctele de vedere ar merita-o ? Să nu se grăbească!

Pentru că o astfel de cercetare pretinde întâi găsirea, adunarea şi clasarea materialului, care azi, afară de o foarte scurtă epocă modernă, de la 1830 la 1860 şi, fireşte, de cel privitor la starea de lucruri din ultimele decenii, nu ne stă la îndemână.

Am văzut că unii s-au gândit la Veneţia şi la Genova, la admirabilele depozite din aceste două mari cetăţi de comerţ medieval, şi, cum român şi „bursă” sunt cele mai strâns legate, trebuia să răsară la orizont şi candidatul la un stipendiu pentru a-şi începe studiile.

Îmi pare rău că trebuie să îl deziluzionez. Cunosc de mulţi ani de zile, din tinereţă, ce se păstrează acolo. Nimic, dar absolut nimic, despre Brăila, importantă pentru noi, nu destul de importantă pentru Apus, încât să trebuiască a i se trimite galere cu steagul Sfântului Marcu sau al Sfântului Gheorghe.

Brăila să-şi păstreze deci banii pentru cercetări mai modeste, dar mai rodnice.

Fig. – Profesorul N. Iorga la serbările Centenarului Brăilei, împreună cu ing. Gh. T. Marinescu şi Traian Ţino

E posibil ca o urmărire stăruitoare a urmelor din trecut în tot judeţul, să aducă înainte ceva pentru anii 1400 până la 1550, când acum portul nu mai era al nostru decât ca populaţie.

Doar săpăturile, acelea ar putea scoate la iveală ceva şi din construcţiile, cât de şubrede, ale anilor anteriori instalării ienicerilor. Oricum, de la dânsele atârnă să ştim ce a fost cetatea ridicată de comandanţii şi dregătorii sultanului.

Ele pot începe şi de acum, dar pentru aceasta nu trebuie bruscat nimic, ci un om deprins cu asemenea lucrări să pornească investigaţii răbdătoare, căci va trebui timp ca să se poată spune că s-a făcut ceva serios şi util.

Din rezultatul săpăturilor s-ar putea alcătui Muzeu al Brăilei, de atâta folos şi pentru şcoli. Bunele pânze de astăzi, care ar trebui făcute accesibile oricui, n-au o legătură cu acest colţ de ţară, ci vin din daruri, mai ales oficiale.

Dar turcii, stăpânii Brăilei până la 1828, au arhive. Academia Română li ceruse ceva din hârtiile care ne privesc, şi trimiterea a fost destul de bogată. Nimic din ea nu are raport cu Brăila. Ştim însă dintr-o anchetă suedeză că avem toate registrele epocii celei mai importante, a lui Soliman cel Măreţ, deci cea mai mare parte din secolul XVI -lea.

Ruşii au gonit pe turci. Nu odată au apărut ei înaintea Brăilei. Deşi n-avem relaţii cu Sovietele, print-un cercetător străin s-ar putea orândui o astfel de anchetă.

La Viena actele prioritare la comerţul Dunării ar trebui atent scotocite. Este însă un domeniu unde încă de acum se poate începe adunarea de material.

Dar istoria e viaţa noastră a tuturor şi în toate privinţele. Orice socoteală de negustor, orice răvaş, orice însemnare pe un dos de carte, e o revelaţie de viaţă şi atârnă de istoric s-o prezinte, în  legătură cu altele, aşa cum trebuie. Până ieri, totul e „document istoric” .

Firmele să-şi caute arhiva. Familiile vechi brăilene, menţionate în cartea mea recentă, să deschidă dulapurile. Se vor mira toţi de ce se poate ieşi de acolo.”

Sursa : („Analele Brăilei”, I, 2-3, 1929,P 3-5 ) şi Iorga Nicolae „Din trecutul istoric al oraşului Brăila”

Comentarii

comentarii