Vasile P. Condruz, O viață dedicată țării și familiei

S-a născut pe 20 martie 1933 în Ulmu, județul Brăila într-o familie numeroasă de țărani care munceau foarte mult pentru a crește șase copii. Tatăl său îi părăsește prematur când avea circa 13 ani, în timpul cumplitei foamete din anii 1946-1947.

Primele patru clase le face în sat iar apoi norocul care l-a salvat în viață îl ajută să facă o școală agricolă care va conta enorm în supraviețuirea sa și a familiei sale. La 13 ani jumate, conștiința îl îndeamnă să caute un servici pentru a-și ajuta mama și frații care erau mai mari ca el dar care nu aveau școala lui!

Cu o bucată de pâine și una de brânză pleacă pe jos la Brăila și ajunge în două zile
parcurgând circa 70km! Acolo ajunge la Direcția Județeană a GAS-urilor dar nu-l lasă portarul să ajungă la director. Are șansa ca acesta să fie om bun și să audă gălăgia iscată de copil și portar care-l făcea cu ou și cu oțet!

Directorul îl cheamă la el, îl întreabă ce vrea, îi dă un test de o jumătate de oră pe care-l face într-un sfert de oră și-l determină pe director să-l angajeze la GAS Grigorescu situat la 3km de comuna sa! Desigur după ce l-a întrebat de vârstă și acesta s-a dat de 16 ani! Cu serviciul în brațe drumul de întoarcere pe jos i se pare foarte scurt chiar dacă l-a făcut tot în două zile!

După ce-a revenit n-a stat să-și tragă sufletul și s-a prezentat la post! Seara după prima zi de servici șeful GAS-ului îl ajută să cumpere două pâini mari și-l trimite cu un docar negru acasă! Când a oprit la poartă, mama lui a izbucnit în plâns crezând că i-au adus băiatul mort acasă!

Din motive de oameni răi a trebuit să plece de la GAS-ul de lângă casă și a fost angajat la alte două! A mai făcut diverse și a ajuns la Facultatea de Construcții din București unde și-a luat licența! A mai făcut alte specializări postuniversitare. A lucrat în multiple locuri inclusiv în Ministerul Transporturilor și chiar în Comerțul Exterior unde n-a stat prea mult deoarece unii au dorit să-l recruteze să colaboreze cu Securitatea iar el a refuzat sistematic de câteva ori!

A ajuns director pe Libia după ce circa 4 ani munca a mii de muncitori români a fost aproape gratuită datorită unor contracte oneroase în favoarea Libiei încheiate de predecesori incompetenți, lași sau poate trădători de țară. N-a terminat nici cei doi ani în care a câștigat contracte pe bază de prețuri triple la nivelul cerut de firmele occidentale! A adus circa 600 milioane de dolari USA! Dar mai avea circa cinci luni și n-a mai fost lăsat să se reîntoarcă la post de indivizi trădători care se reactivaseră, în securitate, din faza de conservă!

A urmat o perioadă mai dificilă dar s-a descurcat datorită profesionalismului, sociabilității,etc. Mai mult după pensionare a mai muncit circa 10 ani la o firmă mixtă foarte mare! Îi place foarte mult șahul dar și pokerul! Ne cunoaștem de decenii din parcul Bucur Obor! A făcut parte și din echipa de poker a „tinerilor ” din zona Obor deși este cu 17 ani mai mare ca mine , cu o excepție, cel mai mare din această echipă! Participa când reușea să-și convingă soția că merge la o partidă de șah cu prietenii. Odată jucam poker, îl sună soția (cu siguranță să-l verifice) vorbesc și uită să închidă telefonul cu soția pe fir încă! Vă dați seama ce-a urmat dar și-a stricat și alibiul foarte bun iar altul mai bun era greu de găsit!

Prin 2007 eram într-o situație grea, fără servici de trei ani, aveam 57 ani, din anumite motive nu mai mă angaja nimeni! Avea zeci de oameni mari cunoscuți pe care i-a ajutat în viață! Toți cei contactați promiteau dar tergiversau! După circa un an eu eram dezarmat dar dânsul nu! Are o idee genială și pe 2 Iunie 2008 sunt angajat de către o cunoștiință comună, patron de mai multe firme dar nu pe specialitatea mea de IT! Cu toate acestea a funcționat și m-a salvat for ever!

În această perioadă am petrecut mai mult timp împreună și mi-am dat seama de talentul excepțional în domeniul povestitului. Mai mult mi-a povestit multe din viața reală! L-am tot bătut la cap să le scrie pe computer. Avea fiica sa, dar nu dânsul. Deși știa să lucreze pe PC nu mai dorea PC! I-am spus să-și ia un laptop și-l ajut eu să facă mai multe pe el și să-și editeze singur cartea pe care s-a angajat c-o scrie!

Dar n-a luat laptop și peste zece ani nu ne-am mai întâlnit și n-am prea vorbit din cauza problemelor mele! Aflu că în 2018 a publicat cartea bilingvă Dacă Vrei Poți / If You Wish, You Can! Mă sună să-mi dea un exemplar cu dedicație! N-am putut să merg deși eram aproape de Bucur Obor!

Cu circa o lună înainte ne-am întâlnit și-am făcut schimb de cărți publicate. Eu i-am dat două mai măricele iar dânsul una mică de tot pentru care l-am apostrofat mai ales că era editată ca vai de ea. I-am cerut voie să editez varianta din română și s-o pun gratis pe Internet alături de cărțile mele și nu numai dar pe site-ul meu: De la Geom! A fost de acord să fac ce vreau cu ea! De asemenea l-am tot „înțepat ” să continue să scrie dar nu în ritmul melcului!

Din păcate are 88 ani, are probleme cu ochi și nu numai!

Deși minusculă cartea Dacă Vrei Poți este de o mare valoare. Cred că în literatura română
se va vorbi de azi înainte de stilul Vasile P. Condruz. Povestioare de circa o jumătate de pagină care te fac să râzi în hohote și te deconectează chiar dacă ai o stare foarte rea! Mai mult chiar dacă ai citit o poveste îți vine s-o recitești de mai multe ori și râsul nu se diminuează ușor! Uneori crează situații paradoxale, imposibile brodate pe o poveste reală! Iată una care-mi place foarte mult și la care o să fac un mic comentariu!

Mi-am pierdut soacra prin Parcul Bucur Obor din capitală

Într-o zi am ieșit cu soacră-mea la plimbare în Parcul Bucur Obor. Dânsa mergea
sprijinindu-se pe un cadru metalic. Ne-am despărțit după intrarea în parc. Eu am mers să joc câteva partide de șah cu un prieten. I-am spus soacrei că ne vedem mai spre seară!
Furat de partidele de șah n-am observat că s-a înserat! Am început să-mi caut soacra dar n-am mai găsit-o! Am mers acasă și-am întrebat soția dacă cumva a venit pe acasă. Mi-a răspuns că nu și să nu vin fără ea acasă!

Am căutat-o iar peste tot în parc dar tot n-am găsit-o! Am căutat-o și în locurile mai ascunse și în boscheți. Un îndrăgostit cu prietena sa m-a întrebat pe cine caut și i-am răspuns sincer că-mi caut soacra. Acesta mi-a promis că dacă n-o găsesc îmi face el rost de o soacră! În final am reușit să dau de ea la extremitatea cealaltă a parcului unde stătea la o șuetă cu o octogenară ca și ea!

Situații paradoxale:

1. După ce n-o găsește se duce acasă să întrebe soția dacă nu cumva soacra a venit singură acasă. Dar era aproape imposibil deoarece era în cărucior și avea nevoie de ajutor în anumite locuri. Dialogul de acasă este rezumat la o frază dar este mult mai picant și nu l-am reținut deși mi la povestit!

2. Ce să caute o soacră în cărucior prin boscheți!? Deci autorul nu avea absolut nici un motiv logic s-o caute prin boscheți dar a creat ficțiunea pentru finalul plin de umor!

3. Răspunsul genial al tânărului cu iubita lui deranjat de căutătorul de soacră: dacă n-o găsești să vii căți fac rost eu de o soacră! Probabil viitoarea soacră a tânărului!
Vasile P. Condruz este un geniu care putea să aibe publicate peste 10 cărți foarte bune sau
utile! Dar și-a dedicat viața țării, profesiei, familiei,etc. În plus este un om de mare omenie și a ajutat pe foarte mulți! Este poate cel mai mare fiu al satului Ulmu și ar fi trebuit să fie de mult cetățean de onoare! Sper ca autoritățile locale să facă un efort în această direcție!

28 Iulie 2021 Mat., MIT, CP3, CM Șah, Scriitor, Gheorghe Ghe. Borcan

Comentarii

comentarii