PASTEL – DE – TOAMNA
,, Fizica fereste-te de metafizica ,, Newton
–- –-
cu fata brazdata de lacrimi scriu
si nu mai e nimeni dintre cei dragi
toti s-au pierdut intr-un amurg tarziu
vad umbrele sangerand printre fragi
–- –-
plange lumina oarba-n padure
apele se retrag spre izvoare
abia mai poate timpul sa-ndure
sufletele noastre calatoare
–- –-
vin iubirile si stau la panda
bolnave de dor in agonie
vreau sa ma vindec prin poezie
–- –-
dar toamna ma consuma flamanda
si musca rugina din cuvinte
iar frunze negre cad pe morminte
AXIOME – SACRE
Editura Danubiu – 1992