Fiecare tătic ar trebui să-i citească celui mic poveşti, pentru că va contribui foarte mult la dezvoltarea copilului său. Atunci când un tată citeşte poveşti copilului, cel mic dobândeşte anumite abilităţi pe care mama nu îl poate învăţa. Nu vorbim despre abilităţi mai bune decât cele pe care le-ar învăţa de la mamă, ci despre alte abilităţi.
Se ştie că ora de poveste petrecută de copil în compania mamei sau a tatălui este importantă pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Nu vorbim doar despre legătura care se întăreşte între părinte şi copil, ori despre dezvoltarea imaginaţiei celui mic. Efectele poveştilor citite în copilărie se vor vedea şi mai târziu, pentru că numeroase studii au arătat o evoluţie şcolară mult mai bună la copiii ai căror părinţi le-au citit poveşti.
S-a constatat, în acelaşi timp, că la copiii ai căror tătici petreceau numeroase ore citind poveşti, nivelul de dezvoltare lingvistică era mult mai avansat. Altfel spus, atunci când şi tata citeşte poveşti, limbajul copilului este mult mai dezvoltat.
Ce se întâmplă atunci când tatăl se implică mai mult în educaţia copilului, îi citeşte poveşti şi împarte şi alte 
responsabilităţi cu mama, privind buna dezvoltare a copilului?
– au o stimă de sine mai mare
– sunt mai sociabili
– sunt mai ataşati de ambii părinţi
– sunt mai puţin impulsivi
– au o abilitate mai mare de a lua iniţiativa
– sunt mai empatici
– la şcoală au rezultate mai bune şi chiar le place mai mult la şcoală