BRĂILA DUPĂ ANUL 1700
În timpul luptelor dintre ruşi şi turci, Brăila este ocupată pentru scurt timp de spătarul Toma Cantacuzino şi generalul Ronne.
Călătorul francez A. de la Motraye, arată că prin aceste părţi sunt „câmpii acoperite cu grâu, orz, vii şi pomi”. În jurul oraşului se cultivau cereale şi viţă de vie, se producea brânză, piei sau miere de albine ; în 1716 trupele din cetate merg la Focşani împotriva austriecilor, dar pe drum pradă satele, prin Brăila trec şi tătarii întorşi din lupta cu austriecii ( 1717 ).
Pe 10 decembrie 1726, guvernatorul raialei – nazârul, trimite la Măcin dunamna ( escadra fluvială ), pentru întâmpinarea lui Gr.Ghica, numit domn al Moldovei, care pleacă la Galaţi cu două şeici în mare pofală ( pompă ).
În luptele din 1736 – 1739, dintre turci şi ruso-austrieci, Mehmed Paşa din Brăila acţionează cu oaste asupra cazacilor ( sept. 1739 ), timp în care Atelierul naval construieşte dubase şi şăici pentru transportul celor 5000 de tone de grâu anual spre Stambul, iar teologul german Iacob Elsner, scria despre cetatea port, întărită cu 5 turnuri.
Din 1759, la Brăila se află un delegat al Ţării Româneşti, care strângea toate chitanţele eliberate de Nazârul târgului, pe baza cărora certificatul se trimitea la Constantinopol, dovadă că zahereaua a fost livrată.
Numit de unii „oraşul hamalilor”, viaţa târgului era în port, pe lângă săracii oraşului mai erau ciprioţi, armeni, bulgari sau tătari = sudiţii ( supuşi străini ), dar şi ţăranii fugiţi de pe moşiile latifundiarilor, puţini aveau ghiociur (căruţă cu cai ). Localnicii din port dormeau printre schele, „la hotel de vară”( pe mal ), alţii îşi amenajau colibe în stufăriş, săpau bordeie sau făceau case din lemn (viitoarele mahalale Atârnaţi şi Comorofca ), erau oricum mai liberi decât iobagii din raia. Apar vătafii (vattas = cel ce păzeşte), hamalii (cargadores ) – conduşi de condottiere sau nostromo.
La 1769, înaltul ierarh al Mitrolpoliei Brăila are în subordine Proilava, Reni, Hotin, Dunărea, Nistrul şi Ucraina ; numele oraşului apare în multe documente ( Ecaterina a-II-a a Rusiei îi scrie lui Voltaire despre Brahiloft ).
În războiul ruso-turc din perioada 1768-1774, generalul rus Romanţov învinge pe Paşa din Brăila şi arde oraşul (15 ianuarie 1770 ), dar pe 29 ianuarie ,comandantul Andi Paşa, cu 12.000 luptători, atacă trupele ruseşti conduse de generalul Stoffel lângă Brăila, după care se retrage în cetate.
Pe 8 octombrie, generalul Glebov reia atacul, este respins, turcii ies din cetate şi fugăresc pe ruşi. A doua zi, alt atac rusesc cu 15.000 de luptători din care mor 1200. Artileria şi cinci noi regimente, reiau atacul pe 20, 27-29 octombrie, după care turcii încep părăsirea cetăţii prin hrube către malul Dunării, doar în 21 noiembrie, ultima corabie este observată şi scufundată cu 400 de turci la bord.
Ruşii găsesc în cetate provizii şi arme; războiul continuă, Brăila devenind mare depozit militar rusesc, zonă strategică şi cap de pod. De aici, pleacă pe 10 noiembrie 1773, un convoi cu piese de artilerie (4 tunuri, 2 mortiere, bombe), pentru sprijinirea corpului de armată, condus de Potemkin, în faţa Silistrei.
Urmările războiului ruso-turc şi condiţiile păcii sunt discutate şi la Brăila, dar pacea vine pe 21 iulie 1774 la Kuciuk – Kainargi ( sudul Dobrogei ).
În port erau în permanenţă 20-30 de vase comerciale, tranzacţiile cu grâu se fac aici, kila de Brăila are 11 kilograme turceşti, Ţara Românească livrează lemn pentru atelierul naval, unde se construiesc dubase (vase de fluviu). Viaţa economică a târgului este descrisă şi de secretarul voievodului Al. Ipsilanti la 1780, se construieşte un vas de război cu tunuri – galionul, pentru paza Dunării muntene, dar în august 1783, oraşul este lovit de ciumă. În ianuarie 1785, aici se depozitează lemn, pentru construirea unui pod pe Dunăre, la Hârşova sau Silistra.
Exploratorul austriac Lauterar, arată că în port se exportau : cereale, brânză, carne sau sare ; zilnic erau 24 de corăbii cu două şi trei catarge, piloţii erau români sau turci, guvernatorul (muhafizul )oraşului era Aly Paşa (fratele răposatului mare vizir Mehmet paşa).
La atelierul naval, sunt gata 20 de şăici şi dubase ce vor apăra cetatea Silistra, timp în care exploratorul austriac al Dunării, sublocotenent Mihanovicz, scrie la 20 iulie 1783 : „ Brăila este un oraş mare, prevăzut cu cetate tare, unde pe lângă multe corăbii de fluviu, se văd şi primele vase de mare; în oraş locuiesc turci, români, greci, evrei şi alţii”.
Jenne din Frankfurt, descrie în anul 1786, un oraş destul de întins, compus din bordeie, dar şi atmosfera din „Insula Măcelarilor” ( Prundu – peste Dunăre ), unde : „se băgau vite întregi în cazane, se fierbeau până ce carnea şi măduva din oase se făceau moi, seul topit se vărsa în piei de vită cusută ca sacii”.
VA URMA