La 29 martie 1830, din însărcinarea lui Pavel Kiselev preşedinte plenipotenţiar al divanurilor Principatelor române, s-a format o comisie de delimitare a graniţei Dunării. Se reînfiinţează judeţul Brăila în două plăşi: Vădenii şi Balta. Tot atunci ia fiinţă domeniul Brăilei, ce cuprindea teritoriul fostei raiale, dar din pământuri fără stăpâni şi administrat în folosul statului.
Organizarea administrativă şi realizări edilitare
La 10 mai 1830, locotenet-colonel G.Riniev prezenta planul viitorului oraş ce prevedea un mare bulevard în formă de arc de cerc, străzi regulate,pieţe şi amplasamentele instituţiilor publice. Prin munca stăruitoare a ocârmuitorului Ioan Slătineanu, numit de Nicole Iorga „Ctitorul oraşului Brăila”. Oraşul a căpătat o arhitectură nouă, dispoziţia străzilor, unica din ţară, care se păstrează şi astăzi , dând numele acestei urbe de „uriaşul amfiteatru”. Cea mai importantă instituţie administrativă a Brăilei, cu autoritate peste oraş şi judeţ era ocârmuirea, ce a început să funcţioneze din 1831. Organul de conducere al oraşului se numea „magistrat”, compus dintr-un „prezident” şi trei „mădulari” aleşi în fiecare an. Primul prezident a fost Kir Constantin Vechil Hargi. Judecătoria Brăila a luat fiinţă în 1831, cu un personal format din: preşedinte, doi judecători şi un grefier. Primul preşedinte a fost paharnicul Matache Colceagul. Poliţia era subordonată ocârmuirii judeţului şi era condusă de un „poliţ-maister” numit mai târziu „poliţai”. Brăila dispunea de instituţii sanitare, din care un rol important l-a avut carantina (activitatea ei concretizându-se în acţiuni de prevenirea molimelor pe linia Dunării brăilene). Poşta Brăilei asigura legăturile dintre localităţile din judeţ şi din ţară, înlesnea trimiterea scrisorilor şi pachetelor , transportul cu diligenţa a pasagerilor către Bucureşti, Iaşi, Ţaringrad şi alte oraşe româneşti şi din afară.
Planul oraşului Brăila, întocmit în 1834 de căpitanul Boroczin
Populaţia
În 1828 Brăila avea aproximativ 3500 de suflete, din punct de vedere etnic, populaţia era formată în majoritate de români. Ca importanţă numerică, după români, îi menţionăm pe: turci, greci, bulgari, evrei, ruşi-lipoveni de „rit vechi”, italieni, francezi şi unguri.
Economia
Prevederile Tratatului de la Adrianopol şi ale Regulamentului Organic, îndeosebi cele privitoare la libertatea comerţului pe Dunăre şi mare, au favorizat mult dezvoltarea economiei Brăilei. Brăila devine centrul comerţului exterior al Ţării Româneşti, ca Galaţii pentru Moldova, fapt ilustrat de sporirea, în proporţii considerabile, a numărului de vase intrate în port, unele corăbii cu pânze, altele vase cu aburi.
În 1834 ia fiinţă un serviciu regulat de vapoare între Viena şi Galaţi, ce transporta atât mărfuri cât şi pasageri.
Pentru necesităţile comerciale, ia fiinţă în 1846 prima bancă la Brăila, denumită „banca pentru comerţ”. Activitatea industrială a Brailei se desfăşoară în multe ateliere meşteşugăreşti şi unele manufacturi. Meşteşugarii erau organizaţi în bresle sau isnafuri. Semnalăm câteva întreprinderi brăilene : şantierul pentru repararea vaselor al lui Gheorghe Conduri, trei abatoare şi o fabrică de fidea şi macaroane, cu instalaţii mecanice înfiinţată în 1841.
Mişcări antiotomane
Din punct de vedere politic, s-au petrecut, în răstimpul 1829-1848 şi cele trei mişcări antiotomane de la Brăila. Prima mişcare din iulie 1841 avea drept căpetenie pe căpitanul Milisav Tatici. A doua mişcare începe în 1842 sub conducerea lui G.S.Rakovski, iar în 1843 sub domnia lui Gheorghe Bibescu a izbucnit cea de-a treia mişcare.
Ioan (Iancu) Slătineanu (1795-1864), primul ocârmuitor al Brăilei
1848 În Oraşul Brăila
Ca pe întreg teritoriul românesc, flacăra revoluţiei de la 1848 a cuprins şi Brăila. Înainte de izbucnirea revoluţiei în Ţara Românească, la începutul lui aprilie, în Brăila s-a petrecut un important act istoric: salvarea de represiunea domnitorului Mihail Sturza. Din documentele şi corespondenţa vremii reiese că, la 15 aprilie , au evadat de sub escortă, la Brăila: A.I.Cuza, A.Moruzi, V.Cantacuzino, M.C.Epureanu, Z.Moldoveanu şi L.Rosetti.
La 23 iunie, domnitorul G.Bibescu este nevoit, sub presiunea maselor să semneze Constituţia. La 20 iunie-2 iulie a avut loc la Brăila, în cadrul unei mari manifestări populare, sărbătorirea Constituţiei. Printre măsurile luate de administratorul judeţului a fost şi constituirea gărzii naţionale.
Intrarea trupelor turceşti în Brăila s-a petrecut la 31 august 1848.
După ce turcii lui Rifat Paşa reaşează în Brăila vechea „ordine regulamentară” , Dimitrie Golescu a fost arestat. Comandantul turc , impresionat de curajul manifestat, îl eliberează, cu condiţia să părăsească ţara. Îmbarcat pe o navă care se pregătea să plece spre Occident, el părăseşte patria, pe care ca şi Nicolae Bălcescu, nu o va mai revedea niciodată.
Sursa : „Istoria modernă a oraşului Brăila” de Toader Buculei