Sărutul mâinii şi alte reguli din codul bunelor maniere

„Omul nu poate ajunge om, decât prin educaţie”. (Kant)

Oamenii au obiceiuri bune şi rele. Cum obişnuinţa este a doua noastră natură, obiceiurile sunt foarte importante, atât pentru noi cât şi pentru cei din jur. Dar.. bunele obiceiuri respectate cu stricteţe ar face dintr-un om un sfânt şi dintr-o societate reală o lume utopică.

„Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat, a fost uitat”. (B.F. Skinner)

Cum arată şi cum se poartă un om manierat?

1. Mai mult săpun, mai puţin parfum..

Nimic nu este mai plăcut decât sentimentul că aspectul nostru atrage şi reţine privirea celorlalţi. Cremele, loţiunile, spayurile deodorante, coloniile au devenit indispensabile toaletei zilnice, dar ele nu pot înlocui, în nici un caz baia şi duşul. Lipsa de timp nu este o scuză pentru dinţii cariaţi, pentru mainile şi picioarele neîngrijite sau pentru un păr lăsat în dezordine. Cel care crede că nu trebuie să fie „natural” şi că aspectul exterior nu contează, dovedeşte cel mult că bunul simţ îi este la fel de străin ca periile de păr, dinţi, unghii.

Lipsa de respect faţă de ceilalţi atinge însă apogeul atunci când neglijenţa vestimentară şi murdăria se ascund sub parfumui tari. Apa de toaletă nu le este însă permisă decât celor care întâi s-au spălat cu grijă.

2. Cum ne mişcăm?

Niciodată nu vom arăta cu degetul un obiect sau o persoană.

Este agasantă mania unora de a-şi trosni degetele sau de a-şi roti podul palmei la nesfârşit.

Foloseşte scobitoarea doar când eşti singur, nu în timpul unei mese festive.

Când tuşeşti sau caşti pui mâna la gură. Fiecare ştie acest lucru, dar din nefericire nu toată lumea o face! Dar atunci când râzi nu duce mâna la gură.

3. Salutul verbal. Strângerea mâinii. Sărutul mâinii.

Există persoane pe care le cunoaştem din vedere şi cărora timp de decenii le adresăm un salut prin înclinarea capului, fără să pronunţăm nici un cuvânt. Dacâ întâlnim rude, prieteni sau cunoştinţe vom schimba un „Bună ziua!”, urmat de Doamnă su Domnule dacă persoana nu este cineva obişnuit sau foarte apropiat.

Strângerea mâinii se practică mai ales când cele două persoane se întâlnesc şi urmează să poarte o conversaţie. Să saluţi pe cineva prin strângere de mână e un semn de mare stimă.  Cel care întinde primul mâna este doamna, persoana mai în vârstă sau superiorul.

Ce trebuie să ştim despre sărutul mâinii?

În general numai femeilor respectabile li se sărută mâna, dar nu în aer liber sau pe stradă ci doar în casă.  Sărutul mâinii pe o mănuşă este o mare gafă. Doamna întinde mâna spre domnul care o salută, domnul se apleacă uşor pentru a o atinge cu buzele sau a se preface că o atinge.

Din punct de vedere al bunei cuviinţe, sărutul şi îmbrăţişarea sunt interzise în public.

4. Cum să ne adresăm doamnelor în societate?

Ea împarte cu bărbatul datoria de a asigura existenţa familiei, datorie de care se achită cu multă inteligenţă, spirit încrezător şi mult farmec. În acelaşi timp femeia a devenit o persoană publică.

În viaţa socială şi de afaceri se întâlnesc femei şi bărbaţi de vârste diferite. „Fete bătrâne” de altădată sunt personaje de roman. Astăzi, ele sunt redactori, asistente sociale, medici sau femei de afaceri şi duc o viaţă plină. Unei asemenea femei nu îi poţi refuza titlul de Doamnă. Este de la sine înţeles că dacă interlocutoarea dumneavoastră este medic, îi veţi spune „Doamna doctor”. Corect este deci să te adresezi cu: doamna director, doamna redactor, doamna doctor, doamna ingineră, doamna profesor şi nu cu doamna redactoare, profesoară etc.

5. Cui şi când putem spune „TU”?

 Poate nu este alt moment în viaţa noastră mai drag ca cel al primului  „tu” rostit de prima noastră iubire. Tu şi dumneavoastră poate fi frontiera dintre o simplă cunoştinţă şi o caldă prietenie.

Tutuirea nu se face decât când eşti sigur că este binevenită.

Tutuirea se face de către cel mai învârstă, de către superior şi de către doamnă-domnul.

La vârste apropiate, la cei din medii sociale asemănătoare, cu acelaşi grad de cultură este chiar ridicol să spunem mereu „dumneavoastră”.

În mod greşit se crede că dânsul, dânsa, dânşii sunt pronume de politeţe iar el, ea, ei sunt forme ireverenţioase. Se va spune : „Am vorbit cu domnul director. El mi-a spus să revin” şi nu „Dânsul mi-a spus să revin”.

Comentarii

comentarii