AUREL M. BURICEA
DE DOR
Doamnei mele,
hai , iubito , in lanul de secara
sa ascultam cum macii sangereaza
sa ne-ntalnim aproape de amiaza
ca si cand am trai ultima vara
sa ne sarutam langa o fantana
de dor mi-e sufletul secat de tine
polenul se face miere in albine
florile cresc in carnea mea pagana
in amurg rupe o creanga de azur
si-acopera-mi fruntea cu frunze albastre
sa invat singuratatea s-o indur
sa duc in chilie ganduri sihastre
plin de cer intr-o ruga sa fiu inger
prin macii negri sa plang si sa sanger
SCARA DIN ULM / Editura Cartea Romaneasca /2003