Aurel M. Buricea
– M A R T U R I S I R E –
SOTIEI MELE
iti las acest sonet drept mostenire
trista sa plangi cu ingerii din rana
iubirea mea sa-ti fie cer si hrana
sfanta ca tamaia din manastire
–- –-
vremea musca flamanda din carnea mea
si urca-n ganduri noaptea grea si sumbra
se-asterne peste vers a toamnei umbra
sufletu-mi se rupe ca raza de stea
–- –-
si vei ramane ca-ntatr-un cantec uitat
in timp ce privighetoarea va zbura
pe-al fericirii tarm verde si curat
–- –-
tu iubita mea asculta cum urla
de dorul tau inima mea sub turla
si-amurgul ma cauta ingandurat
–-SCARA DIN ULM –-