Elita învăţământului brăilean, îl include şi îl aşează pe un piedestal de onoare pe profesorul de limba şi literatura română Timotei Petride.
S-a născut la 22 ianuarie 1912, la Bazar – Suin, în provincia Trape – Zunda din Turcia, în familia preotului econom stavrofor Sava, care se refugiază în 1919, în urma prigoanei împotriva creştinilor, în Cadrilater, la Ceauşchioi.
Din 1927 familia preotului se mută la Brăila, cu parohii la Turcoaia apoi la Latinu.
Tânătul Timotei urmează din clasa a II-a Liceul Nicolae Bălcescu, iar din 1934, Facultatea de Litere din Bucureşti, având profesori pe Ovid Densuşianu, Nicolae Cartojan, Tache Papahagi, după care, un an şcolar, 1938 – 1939, suplineşte catedra de limba română a lui Perpessicius, la Liceul Matei Basarab.
Din 1939 este mobilizat şi concentrat până în 1945, este rănit la Odesa şi în Munţii Tatra, decorat cu Ordinul Coroana României, cu spadă în grad de cavaler cu panglică de Virtute militară, prin decret regal din 22 septembrie 1942. În 1995 după Revoluţie, profesorul Timotei Petride va primi Crucea Comemorativă a celui de al II-lea război mondial.
După război se întoarce la Brăila şi va fi profesor la liceul, unde fusese elev, la Colegiul Naţional Nicolae Bălcescu, şi-şi va incheia strălucita carieră didactică ca inspector şcolar general, între 1968 – 1974. A primit multe diplome şi distincţii : 200 de ani de învăţământ primar brăilean, 80 de ani de la Unirea din 1918, dar parcă nimănui nu i se potrivea atât de firesc vechea distincţie onorifică de profesor emerit, ca o recunoaştere a calităţilor sale de dascăl de excepţie, de condeier rafinat şi orator fulminant.
Profesorul Timotei Petride emana forţă, inteligenţă şi patos cultural iar discursul său didactic impresiona, educa, convingea, forma conştiinţe…
A format generaţii de intelectuali, agresivi prin bagajul de cunoştinţe, diplomaţi prin comportament şi etică socială, competenţi prin eficienţă şi morali prin educaţie solidă. Generaţii de intelectuali au fost ucenicii maestrului exeget, autoritar şi demn, iar lecţiile sale de literatură, unde opera literară şi personalitatea poetului naţional Mihai Eminescu avea un loc privilegiat, au fost modelele de artă didactică.
Îşi fascina elevii şi ascultătorii, în conferinţe publice, prin gesturi de o mare elocinţă, cu tăceri de efect şi frazări elegante, cu un mod foarte particular de a interpreta textul literar, mai ales textul liric.
La peste 80 de ani profesorul Timotei Petride era o prezenţă vie în viaţa culturală a Brăilei, în presa locală, pentru că era încă o forţă intelectuală, un tribun, un agent de ordine şi respect pentru Limba Română, un revoltat împotriva imposturii intelectuale, a suficienţei şi a prostiei întreţinută de lene, de moralitate precară şi comportament periferic. A fost un model incomod, nuanţat prin nonconformismul şi reculul faţă de o generaţie nouă, inteligentă, practică şi agresivă, de multe ori superficială şi, uneori, cam prostuţă, dar care a învăţat parcă prea repede să-şi ceară drepturile, să se refugieze în nemuncă şi să aştepte şanse favorabile, decât să creeze valori prin sudoare, prin efort şi renunţări.
La peste 90 de ani de viaţă exemplară şi după o suferinţă depăşită cu demnitate, profesorul emerit Timotei Petride se stinge la 3 mai 2002.
Pentru serviciile aduse patriei şi oraşului, pe care l-a iubit, profesorul Timotei Petride va fi declarat Cetăţean de Onoare al Brăilei, prin Hotărârea Consiliului Local Municipal Nr.110 din 19 noiembrie 1995.
Sursa: „Cetăţeni de Onoare ai Brăilei” Dumitru Anghel