Filosof si pedagog, distins orator, ilustru cărturar de sorginte socratică, Omraam Mikhaël Aïvanhov s-a născut în Bulgaria, în anul 1900. A trăit 86 de ani. În anul 1937 s-a stabilit în Franţa unde a început să susțină conferințe, prelegeri, generând, astfel, premisa filosofiei sale, desprinsă din învățăturile lui Peter Deunov, profesorul și mentorul său: omul poate cunoaște desăvârşirea, doar sporindu-și gradul de conștientizare și înțelepciune, în deplină armonie cu Creatorul său, pentru binele unei colectivități. „Fiecare trebuie să lucreze pentru propria sa dezvoltare, cu condiția să nu o facă numai pentru sine însuși, ci pentru binele colectivității. În acel moment, colectivitatea devine o fraternitate. O fraternitate este o colectivitate în care domnește o adevărată coeziune, fiindcă lucrând pentru sine însuși, fiecare individ lucrează totodată conștient pentru binele tuturor.”
În anul 1945 Omraam Mikhaël Aïvanhov publică prima carte de prelegeri, intitulată „Dragoste, înțelepciune și adevăr„. Este autorul unei specii oratorice moderne, conferința spontană. Textele susținute public, aproape cinci mii, au fost păstrate integral, stenografiate și înregistrate pe suport audio, apoi video.
Cartea Gânduri pentru fiecare zi conține 365 de meditații spirituale, extrase din conferințele sale, distribuite omogen pentru fiecare zi a anului, alcătuind un crez spiritual, un „jurnal atipic”, un canon de pocăință, de izbăvire și iluminare, un „calendar” cu învățături prețioase, solilocvii vibrante despre viață, credință, jertfă de sine, revelații mistice, practici de educare a percepției cognitive, afective, volitive, jubilații demiurgice, incantații de sacralizare a potențialului divin, de armonizare a sacrului cu profanul.
” În fiecare dimineaţă, înainte de orice activitate, spune Omraam Mikhaël Aïvanhov, reculegeţi-vă un moment, în ideea de a introduce în voi pacea şi armonia, legându-vă de Creator şi consacrându-l, prin rugăciune şi meditaţie, această zi care începe. Esenţial este începutul. Aici, la început, forţele noi se declanşează şi se orientează. Pentru a acţiona corect, trebuie, întotdeauna, să începeţi prin a căuta Lumina. Când vine noaptea, nu vă grăbiţi, în întuneric, să luaţi un obiect sau să începeţi vreo activitate; aprindeţi mai întâi o lampă şi apoi acţionaţi Ei bine, pentru orice activitate în viaţă, mai întâi aveţi nevoie să aprindeţi lumina, adică să vă concentraţi, să vă reculegeţi, înainte de a şti cum să acţionaţi. Dacă nu aveţi această lumină, veţi orbecăi, la stânga sau la dreapta, veţi bate la toate porţile, dar nu veţi face nimic bun. Întreaga zi se va înscrie pe făgaşul pe care îl veţi da, chiar de dimineaţă, gândurilor voastre. Ca urmare a faptului că sunteţi sau nu atenţi şi vigilenţi, vă veţi deschide drumul sau, din contră, vi-l veţi bloca cu tot felul de lucruri inutile, sau chiar nocive. Discipolul Ştiinţei Iniţiatice ştie cum să-şi înceapă ziua, dacă doreşte ca ea să fie fructuoasă, plină de mila lui Dumnezeu, până când va putea răspândi această milostenie în jurul lui, asupra tuturor făpturilor. El ştie că trebuie să aibă, încă de dimineaţă, o gândire fundamentală, în jurul căreia vor gravita, în timpul zilei, toate celelalte gânduri. Dacă aveţi pentru fiecare zi un scop precis, o orientare precisă, un ideal de atins, toate activităţile vi se vor ordona, încet-încet, se vor organiza şi vor contribui la realizarea acestui ideal. Chiar dacă unele gânduri şi sentimente străine, negative, vor încerca să pătrundă în voi, ele vor fi orientate şi puse în slujba Lumii Divine, vor fi obligate să meargă în direcţia pe care aţi ales-o. Astfel, mulţumită acestui gând fundamental pe care vi l-aţi pus dis-de-dimineaţă în minte, în inimă, veţi putea înscrie această zi în Marea Carte a Vieţii. Cum totul se înregistrează, odată ce aţi trăit o zi minunată, o zi a Vieţii Veşnice, nu numai că ea va fi înregistrată, nu numai că nu va muri, dar va încerca să antreneze şi celelalte zile pe urmele ei, pentru a-i semăna. Încercaţi, cel puţin, să trăiţi bine o singură zi, căci ea le va influenţa pe celelalte: le va invita să le vorbească şi să le convingă să fie asemenea ei: echilibrate, ordonate, armonioase.”
Meditațiile filosofice din cartea Gânduri pentru fiecare zi pot fi citite cronologic, zilnic, potrivit simbolului din titlu, dar și săptămânal, lunar ori reluate în oricare alte zile ale anului, prin ritualuri proprii de lectură și aprofundare, întrucât nu e posibilă nicio explicație științifică pentru formula echivalării unei zile cu o meditație anume, standardizată, unilaterală. Meditațiile filosofice ale lui Omraam Mikhaël Aïvanhov au ecouri transcendentale, mistice, apostolice, magice. Există o alchimie a gândurilor ce emit vibrații înalte, primordiale, metafizice.
Printre rânduri, răzbat traumele detenției (în anul 1948 va fi arestat, pe baza unei mărturii mincinoase, pentru spionaj). Va pleda, în consecință, pentru iertare, bunătate, răbdare, voință, ambiție, împăcare sufletească, speranță în judecata dreaptă a lui Dumnezeu.
În concluzie, cartea Gânduri pentru fiecare zi este o pledoarie a libertății spirituale, gnostice, a misticismului trăit cu patimă, întrupat în Logos.
Extrase din „jurnalul” atipic al lui Omraam Mikhaël Aïvanhov
24 IANUARIE
„O mână nu se limitează la latura sa fizică. O mână se prelungeşte în planurile subtile unde poate nu numai capta nişte curenţi de forţe, dar şi să îi proiecteze. O veţi simţi dacă vă obişnuiţi să practicaţi anumite exerciţii. Iată unul foarte simplu ce îl puteţi face când sunteţi singuri, de preferinţă înainte de prânz. Întindeţi-vă mâna dreaptă şi, cu ajutorul gândului, prelungiţi-o cât mai departe posibil, fiind conştienţi că degetele voastre sunt ca nişte antene care captează energii. Dacă vă puneţi apoi mâna pe plexul solar, îl veţi simţi umplându-se de o căldură binefăcătoare.
Adevărul este că, toate exerciţiile ce le puteţi face cu mâinile vor fi eficace numai dacă aţi învăţat să lucraţi ca să le faceţi vii. Iar o mână devine vie atunci când o consacrăm unor fapte dezinteresate, când învăţăm să atingem fiinţele şi obiectele în mod conştient pentru a introduce în ele puritatea, iubirea, lumina. .”
16 FEBRUARIE
„ Învăţaţi să vă consideraţi greutăţile ca o materie neprelucrată asupra căreia aveţi de lucrat. Din clipa în care aţi adoptat acest punct de vedere, un întreg proces se declanşează în voi, nişte aparate pornesc şi încep să macine această materie brută pentru a o transforma. Desigur, este dificil. Încercaţi, însă, cel puţin din curiozitate: experimentaţi numai o săptămână. Spuneţi-vă: „Acest mod de a vedea lucrurile este atât de nou pentru mine încât nu ştiu cum să mă comport; totuşi, eu voi încerca.”
La fiecare supărare, la fiecare dificultate ce apare, în loc să bombăniţi, să vă plângeţi, să stingheriţi cerul şi pământul, înfăptuiţi o lucrare cu ajutorul gândului. Iar ca să aveţi toate şansele de reuşită de partea voastră, încercaţi, cel puţin, să fiţi vigilenţi: în clipa în care conştientizaţi că riscaţi să fiţi copleşiţi de o proastă dispoziţie, de descuarjare sau exasperare… reacţionaţi! Pentru că, de îndată ce v-aţi lăsat copleşiţi, este mai greu să vă întoarceţi în urmă. Aşadar, cultivaţi această vigilenţă ce nu vă lasă să fiţi surprinşi şi treceţi la lucru. .”
12 MARTIE
„ Nu este lipsit de importanţă nici unul din gesturile voastre: prin fiecare dintre activităţile voastre, ele vă arată caracterul, inteligenţa, simţul vostru estetic, educaţia. Cineva va spune: „Oh, dar eu nu fac altceva decât să mătur şi să spăl pe jos!” Și atunci? Nici această activitate nu este nesemnificativă; şi în acest caz trebuie să judecăm şi să fim vigilenţi. Pur şi simplu după felul în care vă purtaţi, vă arătaţi anumite calităţi. Pentru a mătura corect există nişte reguli de respectat, anumite măsuri de prevedere de luat, ca să nu ridicaţi nişte nori de praf în jur. Veţi spune că folosiţi un aspirator. Desigur, dar şi aici trebuie să fiţi vigilenţi pentru a nu trece de mai multe ori prin acelaşi loc, neglijându-le pe altele, să nu loviţi mobilele, să nu agăţaţi scaunele cu firul etc.
Cel care lucrează neglijent şi în mod inconştient nu are nici o scuză. Oricare ar fi activitatea, fizică sau mentală, trebuie să ne gândim mai întâi cum să o executăm. Aceasta înseamnă a avea o metodă bună de lucru. Aşadar, observaţi-vă şi, oricare v-ar fi sarcina, judecaţi la felul în care o pregătiţi şi o duceţi la bun sfârşit. .”
16 APRILIE
„ Un gând nu are nici o consistenţă materială, şi totuşi el nu este o abstracţie, ci o entitate reală, vie. De aceea trebuie să fiţi conştienţi şi să vă supravegheaţi gândurile, altfel ele vă vor conduce pe nişte căi fără ieşire.
Anumite gânduri sunt ca nişte copii care trebuie hrăniţi, spălaţi, educaţi. Fără să ştiţi, ele se agaţă uneori de voi, vă lasă fără forţe şi vă epuizează…Se întâmplă şi ca aceşti copii să vă scape şi să fugă prin lume, iar în calea lor ei jefuiesc, ei răvăşesc. Or, în lumea invizibilă, ca şi pe pământ, există o poliţie, şi ea vă găseşte pentru a vă face să înţelegeţi că sunteţi răspunzători de pagubele produse de copiii voştri. Sunteţi duşi astfel la tribunal şi condamnaţi să plătiţi nişte daune şi interese; aceste plăţi sunt necazurile, tristeţile, descurajările, amărăciunile. Aşadar, fiţi atenţi la gândurile voastre: nu fiţi neglijenţi, lucraţi să formaţi nişte copii angelici, divini, care vă vor înconjura şi vă vor aduce numai cadouri de lumină. .”
4 MAI
„ De ce spiritualitatea este o ştiinţă? Fiindcă ea are la bază legile ce guvernează viaţa psihică. Oamenii de ştiinţă trebuie să îi recunoască legitimitatea: deorece viaţa spirituală se bazează pe nişte legi, există neapărat o ştiinţă a vieţii spirituale. Aşadar, eu îi invit să-şi lărgească domeniul lor de investigaţie: ei vor înţelege, încet-încet, că descoperirile lor subliniază veridicitatea învăţământului Iniţiaţilor. Atât timp cât ei vor opune lumea fizică lumii spirituale, atât timp cât le vor separa, oricare ar fi progresele ştiinţei, aceste progrese îi vor lăsa nesatisfăcuţi pe oameni fiindcă ele le rămân exterioare. Desigur, ele le procură mijloacele de a acţiona asupra materiei, dar putem dispune de toate mijloacele de a acţiona asupra materiei şi să ne simţim în vid: descoperirile ştiinţifice şi tehnice sunt incapabile să hrănească sufletul şi spiritul.
Lucrarea spirituală este cu siguranţă una de mari proporţii ale cărei rezultate apar lent. Cel care se avântă însă în această lucrare se leagă zilnic la lumea vie a principiilor, el descoperă un sens, iar acest sens îi oferă împlinirea.”
12 IUNIE
„ Apa este viața care circulă. Cel care vrea să devină un pământ roditor lasă să curgă mereu apa vieții în el, fără să se preocupe să știe ce arbori vor crește, înflori și rodi, nici ce păsări vor cânta pe ramurile lor. Cineva va spune: „Dar eu vreau să știu mai întâi care va fi locul acestui arbore sau pasăre, și pe ce creangă va cânta.” Dacă el așteaptă să cunoască toate aceste detalii înainte de a se decide să lase apa să curgă, vor trece secole și nici un fir de iarbă nu va crește, nici o pasăre nu va cânta. Așadar, lăsați apa să curgă, veți vedea atunci cum totul își va găsi locul, cum totul va cânta, totul va înflori. A lăsa apa să curgă înseamnă să nu încetați niciodată să iubiți. Orice vi s-ar întâmpla nu vă închideți inima, fiindcă atunci veți lăsa să se instaleze deșertul în voi. Poate că alții nu au nevoie de iubirea voastră, dar voi aveți nevoie să iubiți. ”
